La mine problema e destul de simpla … cand merg la farmacie, in 99% din cazuri merg la farmacia de langa mine, in primu’ rand pentru ca m’am inprietenit cu Ioana … si stie cum sa se comporte, apoi din cauza ca are preturi extrem de bune (in comparatie cu alte farmacii) si nu in ultimu’ rand ca e chiar langa mine …
Era o zi de toamna timpurie, cu frunzele galbui, ce se fluturau in adierea jilava a vantului de toamna, de peste dealurile caramizii ale minunatei vai, prin care imi strabat zilele.
Suntem inconjurati de lururi simple … viata noastra, este un conglomerat de lucruri simple … pe care, incetu’ cu incetu’ cotidianu’ nostru, din ce in ce mai aglomerat, ne face sa le trecem, din pacate, cu vederea … considerandu’le nu doar ceva normal, ci de’a dreptu’ banal!
Ma, sincer va spun, cu mana pe inima, in timp ce intonez, sobru, imnu’ Romaniei, ca, io insumi, pana ieri’alataieri, eram convins… nu, doar convins, mai mult decat convins, ca sunt un tip sociabil
“Never let me go” este genul de film pe care fie il iubesti, fie il detesti (da, au fost persoane care au iesit din sala inainte de final, si probabil multi altii care si-ar fi dorit sa o faca). Mie mi-a placut. Mi-a placut mult. Si daca sunteti sensibili la spoilere, poate ar trebui sa va opriti aici (desi exista studii care arata ca te poti bucura mai mult de un film sau o carte daca stii finalul).