fbpx

Prima vizita la Doli

Prima intalnire (mai exact), cu dentsitul care m-a facut sa inteleg ca el e pretinu’ meu, si nici decum calaul! Totul a inceput (normal!) cu o durere ingrozitoare pe care o aveam la o masea (sau dinte, sincer nu fac diferenta 😀 ), oricum, nu mai fusesm de vreo cincin ani la dentist, obisnuit fiind sa nu merg decat in momentul in care am probleme … si aceasta obisnuinta fiind pornita din frica de dentist, pe care o “exercitam” – DA, nu imi este rusine sa ma declar un fricos ( nici acum nu imi este totuna sa merg la dentist, zilele trecute am fost, si i-am spus dentistei mele ca sper sa nu o mai vad in viata mea! Eventual la o cafea … asta se mai accepta), asadar, cu probelma in gura, pun mana pe telefon si incep sa imi sun conoscutii, pentru a-mi recomanda un dentist bun (prin bun inteleg: sa ma anestezieze, si sa aibe aparatura care nu scoate zgomotu’ ala infernal) si cat de cat sa nu fiu nevoit sa imi vand hainele de pe mine, pentru a-mi plati “lucrarea”… si asa (cumnata mea mi-a recomandat) ajung, la Doli – profesor universitar in Cluj.

Dau telefon, ma prezint respectuos (si acum se rade dentista de mine, de modul exagerat de politicos in care m-am prezentat – vorba ei, ca un copil de 5 ani, care a fost invatat de mama cum sa se prezinte) si incep sa ii expun problema care ma “macina” … toate bune si frumoase, imi face o programare pe ziua urmatoare …

scaun dentist

Cu frica in san toata noaptea, tremurand putin dimineata, destul de alb la fata dupamasa, am plecat spre cabinetul stomatologic spre seara (am avut programarea pentru orele 19)… ajuns acolo cu 10 minute inainte (nu imi place sa intarziu), dadeam ture prin curtea cabinetului, fumand in tot acest timp, nerabdator fiind de “intalnirea” cu Doli. Ea, o doamna, si un bun observator al comportamentului uman, ma intreaba:

– Va este frica ( de mentionat, ca pe vremea aia nu ne tutuiam)

Eu, un om rusinos din fire, ii spun ca doar putin … cu toate ca eram pe punctul de a scapa un strop de pisu pe mine … Asadar, ma pun in scaunul ginecologic, mi se pune babetica, si cu mana dreapta incep sa strang de manerul scaunului cu o forta herculiana, in timp ce imi deschideam gura de pe fata schinomosita de frica, ochii fiind mai mult decat mari (ca a unui copil de 1 an, dupa ce a plans 10 minute cu lacrimi de crocodil) … Imi inspecteaza putin cavitatea bucala, si imi spune ca nu e mare lucru, o carie mica, pe care trebuie sa o rezolve, pentru a nu avea probleme pe mai tarziu, si totodata, imi spune ca sa stau linistit ca nu o sa simt nimic … in cel mai rau caz, voi simti intepatura de la acul de siringa care imi va introduce anestezicul … dar, ca imi va da cu spray inainte, ca sa nu ma doara nici ala 😉

Huh … rasuflu usurat, ma spreiaza, transpir ca o fata mare, la vederea primului organ genital masculin, in momentul in care se indreapta cu seringa spre gura mea, strang din ochi la maxim, ca nu cumva sa ii mai vad aparatele de tortura, si astept inevitabilul … de a fi intepat … dupa cateva secunde o aud spunand:

– Gata!
Ma gandesc eu (cu voce tare): Ce gata? … ati facut anestezia? … nu ma mai intepati?
– Gata! e facuta!
Hmm, nu o cred binenteles (ca doar nu am simtit intepatura), prin urmare incerc sa trag de timp, pentru a vedea daca incepe sa imi amorteasca … A avut dreptate … fusesem anesteziat … acum urma partea nasoala … trebuia sa imi curete caria … si pentru asta trebuie sa porneasca infernalul aparat de tortura, sfrederul, polizoru’, si mai stiu eu ce aspirator care iti zdruncina capu’… Din nou, cu ochii stransi la maxim, imi accept condamnarea, deschizandu-mi gura … si incepe, sunetul, parca venit din iad, ca sa ma bantuie, a inceput tortura … strang si mai tare din ochi, si manerul scaunului, asteptand sa imi fie zdruncinat capul de catre calaul, numit asa de elegant in zilele noastre “dentist” … intra, neavand nici cea mai mica empatie, in gura mea si incepe sa sparga, ca un miner, caria …(in sinea mea, imi vena sa ma ridic de pe scaun si sa fug … cat mai departe de acel loc, … totusi rezist eroic) … foarte curios, nu ma doare deloc, simt doar ca mi se lucreaza, dar nici un gram de durere, isi schimba ustensila, pune un sfreder mai mare … asta ma zdruncina putin … dar din nou … nimic durere … incep sa ma relaxez, nu mai strang manerul scaunului, coloana nu mai imi este incordata, ochii incep incet-incet sa ii deschid .. Dupa 10 minute, ma anunta ca e gata, si mai face ultimele finisari la plomba (stiti si voi ce si cum) … imi steg transipratia de pe frunte, beau paharul de apa (ala pus sa te clatesti prin gura, dar nu il beau inainte de a o intreba … normal ca e potabila! … ma rog … initial mi s-a parut o intrebare cat se poate de naturala, dupa aia, mi-am dat seama ca e o intrebare tampa!) si ma ridic din scaunu’ de tortura, cu putin tremur in voce, spun un multumesc cu juma’ de gura (datorita emotiilor traite, cat si anesteziei), si doctorita, ma cheama la o tigara … 🙂
Din acel moment, am scapat de frica de dentist, bine, nici acum nu ma duc la ea cu seninatate, dar, nu mai sunt asa de traumatizat de dentist … si tot de atunci, imi fac regulat la 6 luni controlu’ … control, care e mai mult decat binevenit, avand in vedere ca de 2 ani (de atunci ma duc la Doli) am avut o singura problema, depistata la controlul efectuat saptamana trecuta, dar o problema micuta …

[acesta este un articol scris la cererea @Dentist_ro, articolu’ complet aici]


8 comments
  1. Si eu am frica de orice din cabinetul dentistului, chiar de el insusi .. Nu cumva pana si dentistii is mai calmi si draguti in Cluj? Cand vin la Cluj imi fac programare daca e asa:D
    .-= Cris-Mary´s last blog ..27 de ani =-.

  2. mie mi se pare ca tu incepi sa cauti cu lumanarea problemele tale din cavitatea bucala sa ai motiv sa ajungi tot mai des la d-na dr……sa le rezolve..sau??????;-)))a fost numai o gluma…..bravo tie ca ai reusit sa treci si pragul asta:-)

  3. Adriana, acesta fiind un articol scris la cererea celor de la @dentist_ro , mi s-a parut de bunsimt sa nu il postez la mine pe blog tot, astfel continuarea o gasesti la ei pe site (http://www.dentist.ro/prima-vizita-la-doli—dentista-mea), am pus link pe cuvantul “aici” … DACA prin continuare, te-ai referit strict la reactia lu’ Doli, la aflarea vestii ca a aparut pe net … am fost suficient de las, incat nu i-am spus 😀 … asa ca nu e nici o continuare pe directia asta … cel putin, nu inca 😉

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Previous Post

Fotbal … pe stadion … in galerie

Next Post

Bivolu’

Related Posts