Prima vizita la Doli

Prima intalnire (mai exact), cu dentsitul care m-a facut sa inteleg ca el e pretinu’ meu, si nici decum calaul! Totul a inceput (normal!) cu o durere ingrozitoare pe care o aveam la o masea (sau dinte, sincer nu fac diferenta 😀 ), oricum, nu mai fusesm de vreo cincin ani la dentist, obisnuit fiind sa nu merg decat in momentul in care am probleme … si aceasta obisnuinta fiind pornita din frica de dentist, pe care o “exercitam” – DA, nu imi este rusine sa ma declar un fricos ( nici acum nu imi este totuna sa merg la dentist, zilele trecute am fost, si i-am spus dentistei mele ca sper sa nu o mai vad in viata mea! Eventual la o cafea … asta se mai accepta), asadar, cu probelma in gura, pun mana pe telefon si incep sa imi sun conoscutii, pentru a-mi recomanda un dentist bun (prin bun inteleg: sa ma anestezieze, si sa aibe aparatura care nu scoate zgomotu’ ala infernal) si cat de cat sa nu fiu nevoit sa imi vand hainele de pe mine, pentru a-mi plati “lucrarea”… si asa (cumnata mea mi-a recomandat) ajung, la Doli – profesor universitar in Cluj.

Dau telefon, ma prezint respectuos (si acum se rade dentista de mine, de modul exagerat de politicos in care m-am prezentat – vorba ei, ca un copil de 5 ani, care a fost invatat de mama cum sa se prezinte) si incep sa ii expun problema care ma “macina” … toate bune si frumoase, imi face o programare pe ziua urmatoare …

Cu frica in san toata noaptea, tremurand putin dimineata, destul de alb la fata dupamasa, am plecat spre cabinetul stomatologic spre seara (am avut programarea pentru orele 19)… ajuns acolo cu 10 minute inainte (nu imi place sa intarziu), dadeam ture prin curtea cabinetului, fumand in tot acest timp, nerabdator fiind de “intalnirea” cu Doli. Ea, o doamna, si un bun observator al comportamentului uman, ma intreaba:

– Va este frica ( de mentionat, ca pe vremea aia nu ne tutuiam)

Eu, un om rusinos din fire, ii spun ca doar putin … cu toate ca eram pe punctul de a scapa un strop de pisu pe mine … Asadar, ma pun in scaunul ginecologic, mi se pune babetica, si cu mana dreapta incep sa strang de manerul scaunului cu o forta herculiana, in timp ce imi deschideam gura de pe fata schinomosita de frica, ochii fiind mai mult decat mari (ca a unui copil de 1 an, dupa ce a plans 10 minute cu lacrimi de crocodil) … Imi inspecteaza putin cavitatea bucala, si imi spune ca nu e mare lucru, o carie mica, pe care trebuie sa o rezolve, pentru a nu avea probleme pe mai tarziu, si totodata, imi spune ca sa stau linistit ca nu o sa simt nimic … in cel mai rau caz, voi simti intepatura de la acul de siringa care imi va introduce anestezicul … dar, ca imi va da cu spray inainte, ca sa nu ma doara nici ala 😉

Huh … rasuflu usurat, ma spreiaza, transpir ca o fata mare, la vederea primului organ genital masculin, in momentul in care se indreapta cu seringa spre gura mea, strang din ochi la maxim, ca nu cumva sa ii mai vad aparatele de tortura, si astept inevitabilul … de a fi intepat … dupa cateva secunde o aud spunand:

[acesta este un articol scris la cererea @Dentist_ro, articolu’ complet aici]