Home » Muncim, muncim… dar pana unde?

Muncim, muncim… dar pana unde?

In vremurile de mult apuse, cand nu de mult ne coboraserem din copaci, “munca”, ma rog e mult spus munca, era ceva simbolic, in sensul ca ne culegeam semnetiele cu una din cele patru maini existente, si nu culegeam mai multe decat mancam … pe masura ce timpul a trecut, si am inceput sa folosim din ce in ce mai putin picioarele pe post de maini, termenul de munca a devenit ceva mai apropiat adevaratul lui sens … am inceput sa cultivam pamantul, sa ne punem seminte si peste iarna, am inceput sa inventam tot felul de scule care sa ne ajute in treburile de zi cu zi … apoi, cand deja, avem o diferenta clara intre maini si picioare, si capul de pe umeri, nemai avand unicul rol de a nu ne ploua in gat (cu toate ca si in zilele noastre mai existea asemenea specimene), am inceput sa inventam tot felul de chestii pentru a ne face munca mult mai usoara, si nu in ultimul rand pentru a ne relaxa, pentru a petrece cat mai mult timp liber …

cutit din epoca de piatra

In zilele noastre, aud din ce in ce mai des prin media de cazuri “a lucrat pana la epuizare”, sau “a lucrat pana a murit”, si atunci va intreb eu:

Pentru ce muncim?

Adica, eu unul, lucrez pentru familie (ca sa imi permit un copil – stiu ca suna ciudat, dar in ziua de astazi nu pot sa fac un copil oricand imi trece mie prin cap, trebuie sa imi fac niste calcule inainte), si totodata munces pentru mine, pentru a putea sa imi implinesc cateva mofturi, gen: iesitul la restaurant cu sotia, iesitul in oras cu prieteni la o bericica, un concediu prin tari mai calde cu apa cristalina, un acoperis deasupra capului dotat cu tot felul de gadget-uri, o masina, etc … Dar, sa nu uitam motivul principal pentru care muncim! …

Si acum, o problema/chestiune mai importanta (cel putin din punctul meu de vedere)

Poti sa faci diferenta intre timpul alocat lucrului, si cel personal? .. in sensul ca, daca ajungi acasa, te poti detasa de problemele de la servici si sa te dedici propriei persoane, familiei si celor din jur?

Mie, unul imi e destul de greu, dar de cateva luni, fac eforturi mari, si pot sa ma laud ca am facut progrese in aceasta directie … ceea ce va doresc si voua!


comments

7 comentarii la „Muncim, muncim… dar pana unde?”

  1. Pingback: Tweets that mention Muncim, muncim… dar pana unde? | Ciulea's Blog -- Topsy.com

  2. La mine inca nu e cazul de a munci pentru familie… muncesc pentru mine sa pot iesi si eu la o bercioaca, sa ies la un fotbal, la un club. Cei drept nu imi place deloc ceea ce fac eu, dar nu am incotro. Asta am invatat asta fac. Ce dor imi este de facultate… era mai simpla viata. Nici acum nu e asa complicata dar toata ziua la munca, de la 7:30 – 18:00…….

  3. Poti sa faci diferenta work-home … cu conditia sa fi schizofrenic 😀
    Altfel cam slabe sansele de reusita. Cred ca lucrez, pentru ca imi e frica de ce ar fi daca nu as lucra. Desi sunt sigur ca nu as muri de foame. (daca as avea copil, sau ar veni vestea de copil, cred ca as renunta la componenta de fair play la job, sa pot sa-i ofer o sansa.)
    .-= Rasta Man´s last blog ..Stingeti planeta =-.

  4. O vara stiu ca de a dracu’ am fost la munca(nu era cine stie ce, caram cu motoru pizza si duceam la persoane acasa) dar toti banii i’am dat parintilor fiindca imi scosesera ochii cu faze gen: tu nu aduci nimic etc etc. Si am adus. Si depinde si munca in ce consta..Daca faci ceea ce-ti place 😀 …
    .-= Cassy´s last blog ..Ce pana mea?! =-.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.