Va mai aduceti „ciudateniile” de mancaruri pe care le mancam cand eram plozi la mama acasa?
Zilele trecute, stateam cu buburuza la un pahar de poveste (faptul ca bem impreuna, acasa, in sufragerie, cate un pahar de vin, seara, nu ne face alcoolici… sau?) si am inceput sa discutam pe tema asta, si anume pe mancarea copilariei (bine, copil am fost si la facultate, deci si perioada aia intra in calcul). Primul lucru care i-a venit in cap a fost: cartofi prajiti… cu ceai. Recunosc, cartofi prajiti am mancat cu tot felu… mai putin cu ceai. Asa ca nu am mai stat pe ganduri si ne-am pus pe facut. Fix in seara aia. Au fost buni, nu zic nu!
Dar, odata deschisa cutia cu amintirile despre mancarea copilariei, a fost imposibil de inchis. Asa ca rand pe rand, seara de seara, a inceput o serie noua a serialului Mancarea copilariei. Nu au lipsit episoadele:
- paine prajita in ou cu branza de burduf, slanina si cacao cu lapte
- paine cu unt, pateu, slanina, branza, ardei si ceai
- mamaliga cu branza de burduf si magiun de prune
- gris cu lapte (neaparat, da neaparat trebuie sa facem gris cu lapte in ou – facea bunica un gris din asta de statea mata-n coada)
Ca tot mi-am amintit de ce facea bunica, malai dulce copt, sper sa nu ma insel, am mancat ultima data facut de ea. Era senzational. Il stiti?
