Lucruri marunte, care imi fac ziua mai senina. Va povesteam eu, mai ieri, alatarieri, amu’s cinci luni, ca pentru mine ziua de Luni e nasoala … si poate incepe putin diferit fata de alti oameni, va ma i aduceti aminte? Nu? De ce? Din cauza ca nu ma citeati atunic? No in fine, trecem peste acest amanunt, vorba aia “discutam noi acasa!”, si vreau sa va spun ca ieri, cu ocazia susnumitei, impreuna cu un amic, pe numele sau LJ, am mers, in jurul orelor 15:30 sa degustam o bere (dade, dade, scapam de sindromu’ asta nesuferit de “imediat e Luni”).
Tate bune si frumoase, ajungem la un bar de pe pietonala, bar reprezentativ … ca no’ are numele de klausen … in fine, alegem respectivu’ bar, din cauza sticlelor, halbelor, si afiselor cu bere, care se pot observa de pe strada.
Cine o avut onoarea sa iasa cu mine la o bere, stie ca sunt inebunit dupa berea nefiltrata … si, cum astia numa din asta aveau afisata, clar ca am intrat sa degustam din bunatatiile afisate.
Pentru a putea savura o bere ( in fapt, orice), trebuie sa fie servit ca atare, asa ca stimabila, imi aduce un pahar adecvat (e extrem de important paharu’ / halba la bere … nu pot sa beau bere din pahar de plastic … ma rog, daca pe sticla de 2,5L scrie bere, nu inseamna ca si ii bere acolo!), desface cu o tenacitate de invidiat dopu’, toarna pana mai ramane de un dejet pe fund (nu din ala de’a lu’ Pesrica), amesteca ceea ce a ramas prin miscari ciclicice din incheietura de la stanga inspre dreapta, dupa care imi toarna peste pahar drojdia stransa de pe sticla, si imi tulbura la maxim berea nefiltrata …. EXECPTIONAL mod de prezentare a berii (cred ca daca putea sa faca acelasi lucru si cu Ciucu’ nefiltrat, care din punctu’ meu de vedere nu e o bere nefiltrata – ami au putin de lucru’ la ea, no’ in fine, daca putea sa faca asa ceva, cre’ ca imi beeam halba aia de ciuc … nu o lasam, asa pe masa!)
No’, bun, deci dupa toate aceste minunatii, din lumea serivitului, prezentarii de exceptie, taranu’ din mine se trezeste si spune catre dudnumita, in momentu’ in care vine sa incaseze banii si sa debaraseze masa:
– Daca sparg paharu’ asta (ala din poze din dreapta), cat trebuie sa platesc?
Putin blocata de intrebarea mea de taran direct, fara simtu’ rusinii, domnisoara, trage aer in piept, si raspunde:
– Nimic! 😀
– Deci pot sa il iau acasa?
– Aaaa, da!
– Multumesc!
Si uite asa, senzatia de luni a disparut cu desavarsire … 🙂 … Pe tince ce lucruri marunte te marcheaza?
Ah, geniala modalitate de a lua un pahar care-ti place fara sa arunci privirile alea furisate jur-imprejur … oare ma vede cineva … oare sunt camere de supraveghere … si apoi tzushti cu el in sacosa de 1 leu! Dar ce te faci daca-ti place un tacim??
cum ce faci? … iti cumperi dracului :-))
io’ti impartasesc bucuria (baaaa) ca nu mai tre sa car dupa mine utilaju’ de fiecare data cand drojdia o cere (baaaa).
Zo….ati auzit (baaa), daca io is acolo inseamna ca am cu ce (baaaa)…ca momentan is 2 – ala din poza si inca una. Restu…sa, va aduceti de acasa (baaa) daca vreti sa fhie treaba buna. Daca nu…mucles baaa.
asa’i baaa?
p.s. (baaah @ciulea baaa, vreau confirmare acum/aci ca sa stie poporu (baaa))
numa bine din salciua (baaa)!
@io
eu mi-am facut colectie de pahare, dar le ocheam pe cele cu talpa. vorbeam frumos cu domnisoara si „se facea” ca nu ma vede cand il iau
Mie îmi plac florile din parcuri. Întotdeauna mă fac să mă simt mai bine.
dan ciulea maxim aia :))))))