Londra este primul oraș pe care-l vizitez și unde nu mi-am făcut temele de acasă cu ce și unde să mâncăm. Nu le-am făcut din două motive foarte simple: 1) am mai fost o dată și aveam o idee și 2) e foarte puțin probabil să greșești aici, adică oamenii au inventat trăitul vieții (chiar și doar după ora cinci).
Mercato Mayfair
O fostă biserică transformată într-o piață culinară (mercato). Ai 9 localuri de unde poți alege ce să mănânci, de la bucătăria italienească până la cea turcească. Evident că nici băuturile nu lipsesc, tot ce îți poftește inima: cocktailuri, bere, sucuri…
Nici cripta nu au lăsat-o în plata Domnului. Nu, au transformat-o în cramă de vin. Și cum vinului îi stă bine lângă o brânzică și un hamon, le găsiți tot aici.
Clar, cea mai tare experiență culinară am trăit-o aici… până acum.
Din punct de vedere financiar, contrar așteptărilor, nu e exorbitant. Un pahar de vin costă 7 £ (175 ml, nu 125 cum suntem noi obișnuiți… bine, ei vând pahar de vin și la 250ml), iar dacă vrei să mănânci găsești preparate de la 10£.
Street food
În primul rând mi-am dorit să o duc pe buburuza să mănânce street food. Pentru că partea de street food este extrem de dezvoltată la ei. Nu știu dacă nu ar fi mai corect din partea mea să o încadrez în secțiune de fast-food, doar că noi înțelegem puțin altfel fast-food-ul și nu aș vrea să induc în eroare lumea.
Noi am ales Wok to Walk. Practic găsiți aceste localuri la toate colțurile la prețuri accesibile. Exemplu: o porție de noodles din tărâțe cu creveți a costat 5,5 £.
Chiar dacă nu e chiar street food, cred că, oarecum, se încadrează tot aici și pizza. Am descoperit o pizzerie foarte drăguță (sunt extrem de multe locații deschise în Londra), Pizza Piligrims.
Am văzut-o de pe stradă, așteptau oamenii afară, trecuți fiind pe o listă, să intre. Pizzeria are design ca-n Grecia (cu mese vechi, mușama, scaune de lemn), amabilitatea ospătarilor e ca-n Anglia (îmi cer scuze, dar oameni mai amabili ca englezii eu nu am întâlnit) și, evident, pizza gustoasă ca-n Italia.
Genială vă spun, genială. Am fost 3 persoane, ne-am comandat o pizza margherita, o salată caprese și o pizza Double pepperoni & spicy honey, o carafă de vin și o apă plată, am plătit 60 £
Indian food
Să mergi în Anglia, mai ales în Londra, și să nu mănânci mâncare cu specific indian mi se pare, și nu aș vrea să mă înțelegeți greșit, un sacrilegiu. Nu am fost în India, dar de câte ori mănânc indian în Londra simt că am vizitat puțin și India… cel puțin gastronomic.
Data trecută am fost la Dishoom, un local foarte hype și la modă în Londra, unde trebuie să-ți faci programare cu cel puțin 24 de ore înainte și am zis că de data asta vreau să mergem la unul… mai tradițional.
Nu vreau să mă înțelegeți greșit, vi-l recomand cu mare drag și Dishoom-ul, doar că eu am vrut să testez și altceva (să experimentez cât mai multe chestii). Drept urmare am ales The Delhi Brasserie un local tradițional indian.
Ne-am ales două feluri de curry. Buburuza și-a luat curry de legume, eu am ales curry de miel și nu pentru că sunt mâncător de miel, dar știu că englezii sunt. Pe lângă asta am mai luat vin, desert și binențeles orez și naan, iar pentru toate acestea am plătit 48 £.
Pub Food
Dacă oamenii ăștia știu ceva (și știu extrem de multe lucruri!), știu să-și trăiască viața. Uitasem cât e de intensă viața în Londra, cum fiecare pub e plin la ora 17. Cum stau afară în frig cu berea în mână și se bucură unul de compania celuilalt.
Sincer vă spun că nu cred că am vizitat popor mai prietenos, amabil și primitor decât englezii. Știu, se zice că noi, românii suntem ospitalieri, dar în dex, la explicație, sigur este poza unui londonez.
Două exemple scurte:
- am intrat într-un magazinaș să cumpărăm o plăcintuță de-a lor și am întrebat-o pe vânzătoare cum să ajungem undeva (gps-ul e razna rău în Londra), femeia, cu toate că avea oameni pe care trebuia să-i servească a ieșit cu noi din magazin să ne indice direcția (le-a spus clienților să aștept 1 minut)
- Stăteam singur la bar, cu o bere într-o mână (Buburuza era plecată până la toaletă) și telefonul în cealaltă, mă vede un om care tocmai cumpărase 3 beri pentru el și amicii lui și mă întreabă dacă totul e în regulă. Dacă vreau o bere (nu o văzuse pe a mea) și dacă vreau să merg în grupul lor. Pur și simplu a văzut că-s singur. Am discutat, am ciocnit și apoi fiecare și-a văzut de gașca lui.
Așadar aici, în pub-uri, neapărat trebuie să încercați plăcinta și burgării (cel mai bun burger l-am mâncat la Byron, dar pentru experiența completă de pub, trebuie să-l mâncați la bar, în picioare, printre oamenii care sărbătoresc… viața. Costă în jur de 12 £ (în funcție de pub).
În rest e plin de Pret a Manger și alte chestii de genul de unde vă puteți cumpăra tot felul de ale gurii mai mult sau mai puțin sănătoase la 2 – 4 £.
Caută cazare în Londra
Booking.com