Hoia: Scrisoare deschisă către primarul Boc

• PĂDUREA HOIA-BACIU ȘI PĂȘUNILE TREBUIE CONSERVATE ÎNTR-O ARIE NATURALĂ PROTEJATĂ
• SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE PRIMARUL CLUJULUI, EMIL BOC
  24.08.2022

Stimate Domnule Primar Emil Boc,

Cu 6 luni în urmă ați promis alocarea unei sume de 100.000 de lei  pentru un studiu privind biodiversitatea Peisajului Hoia-Baciu și a pășunilor adiacente. Acest studiu îndeplinește și rolul de bază pentru planul de management cu scopul de a conserva mai bine un areal amenințat de dezvoltare imobiliară haotică și infrastructură.

„Trebuie să facem demersuri împreună cu Consiliul Județean. Am asigurat în buget suma de 100.000 de lei pentru începerea demersurilor”, ați declarat la începutul anului 2022.

Mai mult, în 2021, în urmă cu un an și jumătate, la propunerea societății civile și a consilierilor locali, ați acceptat la dezbaterile privind bugetul local un sprijin financiar pentru conservarea pădurii, plămânul verde al orașului.

Nici angajamentul din 2021, nici cel din 2022 nu au fost încă respectate. De aceea, cerem ca alocarea prevăzută în buget să fie onorată, iar o echipă mixtă de specialiști din universități, medii asociative, administrație locală și județeană, silvicultură și proprietari privați să colaboreze printr-un proces participativ de bună guvernanță pentru a transforma pădurea Hoia într-o arie naturală (peri)urbană de peste 1.000 de hectare. Ar fi un cadru natural unic în țară, care ar aduce multă bucurie clujenilor dar și celor ce vin din alte orașe sau de peste hotare atrași de „magia” acestei păduri. De asemenea, pentru sănătatea oamenilor din oraș considerăm că este vitală protecția pădurii și a pajiștilor din jur.

Un număr de peste 12.000 de clujeni au semnat o petiție SOS împotriva tăierilor abuzive de arbori în această pădure, dar și pentru o gestionare mai bună a pădurii: https://campaniamea.declic.ro/petitions/opriti-taierile-abuzive-din-padurea-hoia-baciu

Mii de oamenii ies săptămânal în Hoia pentru a se bucura de natură. Suntem în momentul în care trebuie să alegem între interesele celor câțiva proprietari care vor profit imediat, interesele dezvoltatorilor imobiliari care visează cartiere de lux pe terenurile defrișate sau interesele, de bun simț, ale unei comunități de sute de mii de oameni.

Hoia-Baciu este un peisaj în care se împletesc armonios naturalul, funcționalitatea ecologică și valorile istorice, culturale. Iată câteva trăsături ale acestui peisaj:

1. La nivel de peisaj, în Hoia-Baciu suprafețele de pădure și de pajiște (utilizată ca pășune) sunt aproximativ egale, această compoziție fiind recunoscută ca importantă pentru maximizarea biodiversității și a rezilienței ecosistemice. Cu cât un ecosistem are biodiversitate nativă, caracteristică regiunii, mai mare, cu atât el este mai rezilient, adică mai rezistent în fața schimbărilor climatice sau a diferitelor calamități / fenomene extreme naturale.  Atât pădurea, cât și pășunea sunt extrem de diverse în structuri ecosistemice cu înalte valori naturale și culturale. Amintim arborii bătrâni modificați cultural (crâng de diferite vârste de exemplu), zonele umede, arborii și arbuștii presărați de pe pășune, regenerarea naturală a arborilor care se vede și în pădure dar și pe pășune. 
2. Vegetația nativă este nefragmentată de drumuri asfaltate și construcții. Vegetația nativă nefragmentată, eterogenă și extinsă pe sute de hectare permite organismelor deplasarea (migrare, dispersie), reprezentând coridor ecologic pentru acestea. De asemenea, vegetația nativă în configurația structurală existență (pădure cu elemente bătrâne și litieră bine dezvoltată, pajiște cu arbori și arbuști, zonele umede existente), conferă ecosistemelor care formează peisajul Hoia-Baciu o capacitate ridicată de stocare a apei provenită în urma precipitației. Un astfel de peisaj poate reține peste 80% din apa căzută în urma ploilor torențiale contribuind și astfel și la ameliorarea efectelor manifestărilor climatice extreme.
3. Acest peisaj are o mare varietate de habitate, care împreună cu trăsăturile biofizice conferă trei puncte tari: biodiversitate mare, conectivitate ecologică, valori estetice și culturale mari. Pe lângă valoarea recreativă, vedem în protejarea acestui peisaj un mare potențial educativ și cultural. Elevii de școală și studenții de la facultățile de profil pot ieși să vadă în natură ceea ce li se predă în clase sau amfiteatre. Se pot organiza tururi ghidate pe teme de educație despre natură, dar și pe tematici culturale, istorice. Spre exemplu, la nivelul acestui peisaj putem identifica elementele unor practici silvopastorale tradiționale, practici tradiționale și moderne de silvicultură. Experiența acestora într-un loc restrâns este rară în Europa și de aceea există grupuri de experți, inclusiv în silvicultură, care vin să vadă acest peisaj tocmai pentru acest ansamblu ancestral și modern.
4. Avem în Hoia-Baciu multe specii de plante lemnoase (arbuști și arbori). Cele 25 de specii/subspecii identificate până acum înseamnă diversitate mare de strategii de viață și tolerare a condițiilor de mediu și la nivel sistemic înseamnă rezistență a ecosistemului în fața condițiilor vitrege de mediu. În termeni de specialitate ecologici, diversitatea de specii se transpune în diversitate ridicată de grupe funcționale ecologice (spre exemplu, unele specii sunt polenizate de insecte, altele de vânt) și diversitate mare de răspunsuri ecologice la variațiile condițiilor mediului. Identitatea ecosistemică și biomică a peisajului Hoia-Baciu va fi rezilientă în fața variațiilor climatice dacă acest peisaj nu se va fragmenta, distruge de către om. Printre speciile identificate de mare interes în conservare sunt sorbul, părul pădureț, mărul pădureț, stejarul pufos și carpenii bătrâni. Ca fapt interesant, există cinci specii native de stejari în peisajul Hoia-Baciu, unele rezistente la variațiile climatice. Profesori universitari și alți turiști din străinătate care au vizitat Hoia, s-au minunat de unicitatea și frumusețea pădurii de carpen de lângă Parcul Etnografic „Romulus Vuia”. 
5. Există regenerare naturală inclusiv pentru specii de arbori rarisimi cum ar fi sorbul. Dealtfel, fiecare specie de arbore se regenerează natural, fără intervenție umană de foarte mult timp și acest lucru dă mare parte din farmecul pădurii. Regenerarea se face atât prin sămânță cât și prin drajonare (când arborele produce lăstarii din rădăcină). 
6. În interiorul pădurii Hoia-Baciu, există un Sit Natura 2000, ROSCI0146 – Pădurea de Stejar Pufos de la Hoia, ce constă dintr-o pădure panonică cu Quercus pubescens https://eunis.eea.europa.eu/sites/ROSCI0146. Pe lângă stejarul pufos, în acest sit, există comunități de plante și nevertebrate zonelor stepice ale Transilvaniei. Deși situl va fi conservat, populațiile din sit au nevoie de schimb genetic (de indivizi) cu populațiile învecinate, care va fi întrerupt dacă în jur vor fi proprietăți locuite. Din perspectivă ecologică, funcționalitatea și calitatea ecologică a acestui sit protejat este legată de functionalitatea ecosistemelor din jur. Nu putem menține un petic de natură protejată într-un cadru de peisaj unde naturalul este din ce în ce mai fragmentat și redus ca suprafață, de către oameni. 
7. Există în acest peisaj specii protejate, periclitate chiar la nivel european. Sunt zeci de specii de păsări, inclusiv minunății ca pupăza care cântă în cel puțin 10 locuri, prigoria sau uneori cârstelul, care ar cuibări aici dacă nu ar fi câini care patrulează toată pășunea noaptea. Peisajul Hoia-Baciu are o metapopulație densă de izvoraș cu burta galbenă – specie de amfibian strict protejată la nivelul Uniunii Europene, în multe regiuni fiind periclitată sau deja dispărută, dar și alte specii strict protejat (tritoni, rădașcă,fluturi, păsări – pentru protecția cărora România s-a angajat să desemneze arii speciale de protecție). Speciile protejate legal se pot menține doar dacă au substrat fertil natural care să permită asta – acest substrat fertil este peisajul Hoia-Baciu în identitatea ei actuală, care este totodată și identitate bioculturală, istorică.
8. Există puncte fosilifere de interes științific și sunt expuse roci care erau accesibile și în alte părți ale orașului, dar care la acest moment pot fi accesate numai pe liziera pădurii Hoia, din cauza construcțiilor excesive pe arealul UAT Cluj-Napoca. O posibilă asfaltare a drumului existent pe marginea pădurii, îngrijorare legitimă în contextul pietruirii drumului din pădure, ar conduce la dispariția acestor puncte de interes didactic și științific.   
9. Valorile socioculturale, educaționale și terapeutice ale peisajului Hoia sunt extraordinare. Drept dovadă, sute de oameni se mobilizează aproape ad-hoc pentru a proteja acest peisaj pentru oamenii din prezent și viitor și își exprimă îngrijorarea față de distrugerea acestui peisaj, petițiile în acest sens fiind semnate de mii de persoane. Tendințele peste tot în lume, în toate contextele culturale, arată că societățile urbane recunosc din ce în ce mai mult importanța ecosistemelor urbane funcționale. Natura va fi sursă de reziliență urbană într-un context de extremificare a fenomenelor climatice. De aceea, distrugerea acestor elemente naturale, în ciuda faptului că cea mai bună știință disponibilă arată că perdanții vor fi mult mai mulți decât câștigătorii, ar trebui regândită acum. Investițiile ar trebui direcționate spre: (i) menținerea valorii naturale-culturale ale peisajului Hoia-Baciu, (ii) dezvoltarea unei culturi și comportamente sănătoase față de natură în rândul vizitatorilor și (iii) dezvoltarea unei rețele ecoturistice peri-urbane cu ghizi și rangeri pregătiți care să permită reconectarea cognitivă, emoțională, experiențială, spirituală-filosofică și relațională dintre oameni și natură și care să și monitorizeze starea naturii. Toate acestea au și valori terapeutice, astfel de investiții ar avea de asemenea un suport social ridicat și în timp din ce în ce mai puternic. 
10. Peisajul Hoia-Baciu este parte a patrimoniului istoric, biocultural și natural al zonei metropolitane Clujene. Menținerea acestui peisaj pentru generațiile viitoare ar fi un act responsabil din partea generației noastre. Noua identitate climatică în formare, împreună cu posibila intensificare a fenomenelor de lockdown, va face societatea să regândească importanța spațiilor cu înalte valori naturale din imediata împrejurime a localității.
11. Peisajul Hoia-Baciu este esențial și la nivel zonal, strategic, din punct de vedere ecologic, peisagistic, recreațional și turistic pentru plimbare, alergare, turism pedestru și biciclistic. Acest peisaj este un ax prin care natura pătrunde spre inima aglomerației urbane metropolitane clujene, care din păcate s-a dezvoltat în sistem de „pată de ulei” în ultimele decenii și continuă pe același trend de nepăstrare de zone naturale mari și interconectate. Acest ax asigură conexiunea spre zona centrală a Clujului via Cetățuie, parc I.L. Caragiale și Parcul Central S. Bărnuțiu, pe de o parte, și spre culoarul ecologic și recreațional-turistic Hoia – D.Melcului – Dl. Suceagului – Straja – Dumbrava (interfluviul dintre v. Someșului / Căpușului și v. Nadășului, care la rândul ei asigură conexiuni spre zona Munților Apuseni și spre suprafețele extinse de păduri și pășuni din nordul și nord-vestul județului. 
12. Acest rol al zonei Hoia de verigă esențială pe axul încă cvasinatural de legătură dintre zona pericentrală a mun. Cluj-Napoca și porțiunea încă neantropizată a interfluviului Nadăș / Someș este cu atât mai importantă, cu cât altele existente au fost anihilate sau fragmentate, iar cele potențiale devin iluzorii sau este deja cert că vor fi eliminate. De exemplu, conexiunea spre masivul Feleac – Făget a fost întreruptă prin permiterea joncțiunii intravilanului mun. Cluj-Napoca cu cel al satului Florești și este evident procesul în curs de realizare a construirii compacte pe tot spațiul, anterior puțin sau deloc antropizat și construit dintre cele două localități. Iar alt exemplu este extinderea zonei construite a Clujului spre Făget cu „umplerea” cu construcții a spațiilor dintre cart. Zorilor-Sud / Europa, str. Făgetului și str. Câmpului – D.D. Roșca și axei Drumul Sf. Ion și fragmentarea zonelor ce vor scăpa totuși neconstruite. Este clară și tendința de joncțiune a intravilanelor Clujului cu cel al Feleacului și tendinței de extindere „în pată de ulei” a zonei compact construite a intravilanului și spre direcția Borhanci, Sopor, Dezmir și Sânnicoară și, mai nou, spre nord, fără axe „verzi” care să rămână nefragmentate, deși asemenea axe erau propuse prin toate strategiile și planurile de amenajarea teritoriului din ultimele decenii. Axa Dl. Melcului – Hoia – Cetățuie râmâne astfel crucială. 

Clujul este pe cale să adopte din ce în ce mai mult ingredientele unui oraș smart, care tinde spre neutralitate în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră și de asemenea, are viziunea de a fi oraș verde. Aceste aspirații legitime nu se pot atinge prin distrugerea acelor spații care stochează carbon, conferă reziliență environmentală și sunt ecologic funcționale: adică spațiile precum Peisajul Hoia-Baciu. 

Pe scurt, biodiversitatea și peisajul Pădurii Hoia-Baciu și a pășunilor adiacente oferă Clujului şi zonei metropolitane un ingredient natural remarcabil pentru o viziune cât mai verde, necesară în contextul urgenței climatice și a necesității scăderii emisiilor de gaze cu efect de seră. Clujul are resurse economice și culturale importante care ar putea fi folosite pentru a proteja acest peisaj și includerea lui într-o centură verde funcțională în egală măsură ecologic și socio-cultural. Distrugerea identității peisajelor cu înalte valori naturale și culturale existente o să aibă costuri de oportunitate ridicate pentru generațiile din viitorul apropiat. Persistența și caracterul natural ridicat al acestui peisaj va depinde în mare parte de intențiile existente la nivelul structurilor de guvernare și nu de lipsa argumentelor de ordin cultural, social, științific. De aceea, peisajul Hoia-Baciu va avea nevoie nu doar de sprijin financiar pentru a genera cunoașterea necesară despre sistem ci și de intenția din partea guvernanților să implementeze cunoașterea generată pentru a ne asigura că acest peisaj nu se va distruge.

Cu respect,

(în ordine alfabetică a numelor)

Viorel Arghiuș, Cadru didactic universitar, Facultatea de Știința și Ingineria Mediului, UBB

Natalia Ciobanu, Doctor în Ştiinţele Mediului, Grup de inițiativă civică Umbrela Verde

Mihai Paul Constantinescu, Președinte Asociația NATURA TRANSILVANIEI

Adi Dohotaru, Președinte Asociația Societatea Organizată Sustenabil SOS

Tibor Hartel, Cadru didactic universitar, Facultatea de Știința și Ingineria Mediului, UBB

Radu Mititean, Director executiv – Asociația turistică, sportivă, civică și ecologistă CLUBUL DE CICLOTURISM „NAPOCA” (CCN)

Marius Moga, Arhitect și coordonator Someș Delivery, președinte Asociația miniMASS

Marius Mornea, Co-fondator Asociația Clujul Sustenabil

Loredana Peca,, Cercetător biolog, Grup de inițiativă civică Umbrela Verde

Horea Petrehuș, Președinte Asociația Cinegetică Pentru Cercetarea Habitatelor „Valori Superioare”

Adrian Ruicănescu, Cercetător Științific, Institutul de Cercetări Biologice, Cluj-Napoca

Eliana Sevianu, Cadru didactic universitar, Facultatea de Știința și Ingineria Mediului, UBB

Lóránd Silye, Cadru didactic universitar, Facultatea de Biologie și Geologie, UBB

Christian Schuster, Cadru didactic universitar, Facultatea de Studii Europene, UBB