Europa nu duce lipsă de mâncare, ci de echitate. În timp ce tone de cereale și lapte pleacă la export, milioane de europeni nu-și permit o masă decentă.
Slow Food susține Inițiativa Cetățenească Europeană pentru Dreptul la Hrană și ne explică de ce sistemul actual e „stricat”.
Paradoxul abundenței: Exportăm tone, dar ne hrănim prost
Cifrele Eurostat pentru 2024 arată o realitate bizară: UE a produs 258 de milioane de tone de cereale și 162 de milioane de tone de lapte, generând un surplus comercial de 36 de miliarde de euro. Practic, exportăm masiv.
În paralel, risipa este colosală: 10% din alimente se pierd pe drum sau în farfurie. Vorbim de 58 de milioane de tone de mâncare aruncate la gunoi, care generează 16% din amprenta de mediu a sistemului alimentar european.
Și totuși…
- 8,5% din populația UE nu-și permite o masă cu carne, pește sau echivalent vegetarian o dată la două zile.
- În țări ca Slovacia și Bulgaria, procentul celor aflați la risc de sărăcie care suferă de foame ajunge la aproape 40%. (Eurostat)
- Costul unei diete sănătoase a crescut cu peste 35% din 2019 (Eurostat).
Automatul de snacks-uri nu înseamnă „acces la hrană”
E important să definim termenii. Să ai un automat cu produse ultra-procesate la colțul străzii nu înseamnă că ai acces la hrană.
„Accesul înseamnă disponibilitatea alimentelor proaspete, sănătoase și minim procesate, la un preț corect. Insecuritatea alimentară nu este un eșec al consumatorului, ci unul structural”, subliniază reprezentanții Slow Food.
Sistemul actual a fost gândit pentru volum și competitivitate, forțând fermierii să producă pentru piețe îndepărtate. Rezultatul? Veniturile producătorilor sunt mult sub media UE, iar prețurile primite de ei adesea nu acoperă nici măcar costurile de producție.
Cine controlează ce punem în farfurie?
Francesco Sottille, membru în bordul Slow Food, este categoric:
Puterea în sistemul alimentar este concentrată în mâinile câtorva mari corporații agroindustriale. Prin monopoluri și marketing agresiv, acestea ne oferă doar o iluzie a alegerii. Recunoașterea dreptului la hrană la nivelul UE înseamnă mutarea puterii de la speculă către fermieri și comunități.
Dreptul la hrană: de la teorie la lege
Deși este recunoscut prin pacte internaționale încă din 1966, în Uniunea Europeană acest drept nu este garantat explicit în legislație. Este privit mai degrabă ca un gest caritabil, nu ca o obligație legală și morală.
Ce propune Inițiativa „Food is a Human Right for All”?
- Sprijin real prin PAC pentru micii fermieri și agroecologie.
- Prețuri echitabile și venituri decente pentru producători.
- Politici locale care să scurteze lanțurile de aprovizionare.
- Stoparea speculei și a concentrării excesive a pieței.
- Achiziții publice care să prioritizeze mâncarea sustenabilă.
Ce urmează?
Scopul este strângerea a un milion de semnături până în ianuarie 2027 pentru a obliga Comisia Europeană să analizeze această inițiativă.
Slow Food va duce acest mesaj direct la Bruxelles în iunie 2026, la Terra Madre Europe, și ulterior la Torino, în septembrie, la cea de-a 16-a ediție a Terra Madre Salone del Gusto.
Europa are resursele și cunoștințele necesare. Tot ce lipsește este voința politică de a transforma mâncarea dintr-un privilegiu într-un pilon al democrației.
Vrei să susții și tu hrana curată și echitabilă? Află cum te poți implica pe site-ul oficial al inițiativei: https://www.slowfood.com/campaigns/food-is-a-human-right-for-all/
Am mai scris pe subiectul Slow Food aici… poate te interesează.
