Zi ca nu ai crescut cu intrebarea asta! Hai, minte-ma si zi ca nu.
Bai, deci toti din jurul meu voiau sa se faca soferi de formula 1, fotbalisti, milionari, doctori si dracu mai stie ce… numa io, am avut doua raspunsuri la intrebarea asta. Primu era amerindian. Da, fix asa le spuneam la oameni cand ma intrebau. Io aveam pana in 6 ani si le explicam oamenilor ca nu indian vreau sa fiu, ci amerindian, din ala ce taie scalpu’ la oamenii rai.
Mda, am facut ceva valva la varsta aia, dupa care mi-am dat seama ca imi e imposibil. Asa ca m-am reprofilat si mi-am ales o meserie… mai lumeasca. Dulgher. Sa mor daca imi dau seama de unde pasiunea asta pentru taiat lemne. Ajunsesem in halu’ ala ca imi facusem un atelier, atelier pe care il populam cu scule de la tata, el fiind tinichiger auto.
Hmmm, poate de aia mi-am ales dulgheria, ca tata era unsuros de dimineata pana seara…
Sambata mi-am adus aminte de visul meu din copilarie, am facut doua (nu unu, ci doua) rafturi (vorba aia: cu maineile astea doua… din nimic). Sincer sa fiu mi-o placut, dar nu cred ca as putea sa fac asta toata ziua. Oricum, in timp ce dadeam la sapa ma intrebam:
eu am vrut sa ma fac japonez cand eram mica, apoi am mai crescut un pic si visul meu era sa fiu macara. Si ca sa raspund la intrebarea ta , nu , nu mi s-a indeplinit visul :)))))
fain vis!
poate in alta viata. :-))
la noi în sat a fost unul care a răspuns original: ”Când o să fiu mare vreau să mă fac Gyurka!” ”Gyurka era gestionarul magazinului de ”metalo-chimice”. Singura oară când ai fost în Valcău ai trecut pe lângă casa lui Gyurka, data viitoare îl putem căuta pe respectivul, să vedem dacă și-a îndeplinit visul.