Atata pot…

Azi, e putin mai grele, nu imi vine in cap, decat minunatele versuri:

De la beat carciuma viu

Merg pe gard de drum ma tiu

Dau cu cainii’n bolovani…

Sunt om cult ce draqu! Si la mahmureala imi vin in gand opere celebre ale marilor nostrii poieti. In fine, trecem peste aceste nimicuri, si ajungem direct in miezul problemei, si anume … aseara, dupa ce am iesit de la birou, am mers si eu ca tot omu’ impreuna cu niste pretini sa bem un pahar de suc de portocale si sa gustam o mancarica. Toate bune si frumoase, am facut din timp rezervarea, la restaurantul pe care il frecventam de vreo’ trei ani incoace.

Ma, odata ajunsi, am inceput noi sa facem ceva mutre ca era soare, in fine am trecut peste … si ca tot romanu’, taran, fara pamant, dar cu aspiratii de orasean, am comandat un vin … ma rog, am cerut spre degustare, ca doar asa fac tati aia prin filme … ne aduce domnisoara paharu’ cu vin, si surpriza … ma, io’ inteleg ca sunt mai dintr-o bucata, inteleg ca se vede lucru’ asta, inteleg ca vinu’ se bea la temperatura camerei, da’ da-o’n pispiricii ei de treaba, daca in camera sunt 40 de grade, tu imi aduci vinu clocotind? I-am si spus la domnisoare ca ar fi perfect daca ar putea sa ne aduca si niste scortisoara … ca il preparam noi … binenteles ca nu s’o prins sa il baje la frigider … decat dupa ce i-am spus explicit … no’ in fine, am trecut si peste asta, ajungem sa comandam. Dupa cum va spuneam, toti cei 14 prezenti la masa, eram aspiranti ai titlului de ui ba, asta sta la Cluj, asa ca am inceput sa ne comandam fiecare ce i’o trecut prin cap, ce o vazut ca are mai multe stelute … unu’, da’ unu care are cartea aia lu’ Jamie Oliver, o avut el asa o revelatie ca ar vrea sa mance limba cu sos de masline … ca no’ suna fain, si altfel te lauzi la vecinii tai tarani: ce ai mancat aseara? limba cu sos de masline, ce sti tu ba! Si facem comanda, io, taran fara acte, dar recunoscut, am comandat o pizza (si asta suna bine cand te lauzi). Pana vine domnisoara cu comanda, mai bem o carafa de vin, mai fumam un pachet de tigari, cu inca o carafa de vin, si uite asa trec 2 ore … 2 ore!!!! plm, e un restaurant cu o capacitate de 80 de locuri, ce scuza e aia, sunteti 14 persoane, si dureaza pana va pregateste la toti … ba! Si cand vin 80 ce faci? suni la o firma de catering?

In fine, trecem si peste acest inconvenient, ca doar am iesit sa ne simtem bine, vin era, asa ca mai fumam un pahar de vin, mai bem o tigara, mai incingem o vorba … alea, alea. Doar ca, dupa cele 2 ore de asteptare, cand vine aia si ne aduce comanda, ia limba din … gura vacii mamii ei de … Ne spune, senila (sau senina?) ca ii pare rau dar nu are limba, si prin urmare nu are cum sa faca limba cu sos de masline … bine, bine, inteleg ca vaca nu are decat o limba, si ai nevoie de ea ca sa iei comanda, da’ numa’ acum ti-ai dat seama? Dupa doua ore?…Da’ nu e problema, trecem si peste asta, ca doar mai aveam vin, si discutiile incepeau sa se incinga in jurul limbii, asa de tare, incat vaca chelnerita nu mai statea pe langa noi.

Si, pentru ca seara sa fie desavarsita, am comandat si desert … ca si desert, eu, am recomandat la oameni sa isi ia papanasi (ca sunt testati de mine, si in ultimii trei ani, de cand eu le treceam pragu la acesti patroni de restaurant milenar, nu au dat gres) … no’, surpriza, in smantana, or’ pus un strop de usturoi … cum plm sa pui usturoi in smantan? … io’ numa’ intreb, bine nu pe ea, ca pe ea nu am mai intrebat-o nimic, nu i-am mai spus nimic, am mai cerut o carafa de vin si am plecat in nota de plata.

Urasc lucrurile astea, urasc sa strici un lucru bun, urasc sa se fure la retete, urasc sa nu mai angajezi oameni buni la servicii … urasc genu’ asta de romanisme … obisnuiesti omu’ cu servicii de calitate, si dupa un an doi, iti dai afara angajatii, angajezi altii pe juma de salar, si iti futi singur afacerea! Genu’ asta de lucruri il urasc cu ardoare … si spun: unii …. atata pot!