Prietenia… Supraevaluata

M-am trezit. Afara era un soare insuportabil, pic de nor nu vedeam pe cer. Era o liniste deplina. Camera in care ma aflam imi era necunoscuta. Incepuse sa ma cuprinda panica, nu intelegeam ce se intampla, unde ma aflu.

Totusi, pe un scaun din camera sa afla un lighian cu apa, un prosop si un sapun. Le folosesc, ma imbrac cu hainele care imi erau aruncate pe o masa si ies afara.

Afara ies direct intr-o strada neasfaltata, plina de noroi. Soarele ardea puternic. Nimeni in jur… Cu toate ca simteam cum o pereche de ochi ma urmareste. Nu reusesc sa-i vad.

Fac un pas, fac al doi-lea, fac al trei-lea. Nimic.

Ma uit, ingrijorat in spatele meu, cu teama incep sa cercetz in stanga, in dreapta, in sus, in jos… NIMIC! CEVA MA URMARESTE, SIMT!

Cumva, am realizat ca m-am trezit intr-o era gresita. Nu e prima data!


comments

Dan Ciulea

Antreprenor, blogger, gurmand, pasionat de fotografie si calatorii.
Ma gasiti pe:
Twitter, Instagram, Facebook

You may also like...

Leave a Reply