Pacat, ce pacat…

M-o palit o chestiune, precum paleste o musca paleta.

Cand m-am intors de la Bucuresti, odata ajuns in Sibiu, am zis ca-i pacat la Dumnezeu daca nu cumpar niste branza din aia ce o vand taranii pe marginea drumului (si cand zic taran, ma refer strict la omul care are pamant si il munceste… da?).

Si, dupa cum va spuneam, m-o palit o chestiune:

Cat timp o sa mai beneficiem de minunatiile astea culinare din tara noastra?

Serios, adica magiunu’ ala de Topoloveni, facut de tanti acasa, din ingrediente de la ea din livada, o sa-l mai prinda copiii mei? O sa mai apuce sa guste din branza de burduf in coja de brad? Virsli de Brad nici eu nu cred ca imi mai amintesc cum erau… am cumparat acum ceva timp, dar nu mai is la fel.

lingura furculita

De pita de Pecica din Arad si salamul de Nadlag doar din cartile de istorie am auzit. Nu mi se pare deloc normal, ca astfel de delicatese culinare sa dispara odata cu trecerea in nefiinta a catorva generatii.

Evident ca am amintit doar o mica, mica parte din ce e “facut public”… in sensul ca daca mergem prin ceva sate uitate de lume, cu siguranta o sa gasim o tantiuca, sau un neniuc (dupa caz) care o sa ne imbucure papilele gustative cu tot felu’ de mancaruri.

Dar cat timp o sa ne mai bucuram de asta?


comments

Dan Ciulea

Antreprenor, blogger, gurmand, pasionat de fotografie si calatorii. Ma gasiti pe: Twitter, Instagram, Facebook

You may also like...

8 Responses

  1. Intr-adevar mare pacat, insa ele nu dispar odata cu trecerea in nefiinta a catorva generatii, ci dispar din cauza cresterii populatiei, diminuarii resurselor naturale, implicit a materiei prime si in primul rand (cred eu) cu necesitatea productiei in cantitati industriale. Tehnologia bat’o vina. Ca acum daca descoperi o paine buna in cateva minute se afla in toata tara prin intermediul netului si toti o vor :)) Pe vremuri, pana se afla in Moldova de painea din Ardeal aveau ardelenii timp sa mai prepare !

  2. rocsanaB says:

    Deci eu in fiecare toamna fac gem din prunele de la ai mei din livada, zacusca din legumele din gradina familiei. Mama a insistat sa invat pentru a avea mereu acasa in camara bunatati traditionale. Mentionez,nu pentru a ma lauda :)), ca fac si paine de casa,dar tot la mama iese mai buna, caci o facem la cuptorul ala vechi,construit de strabunica.:D

  3. injineru says:

    lingura mea și furculița mirunei 😀
    obișnuiește-te cu ideea că toate vor dispărea, încet, încet….

  4. Ioana says:

    Fiecare produs e o idee de afacere. Vrea cineva sa reitereze succesul Topoloveni?

  1. April 26, 2012

    […] citeam ce a scris Ciulea referitor la bunătățile tradiționale românești, care încetul cu încetul, sau mai bine zis […]

Leave a Reply