De cateva saptamani bune, Clujul e acoperit de o ceata groasa, urata si pe alocuri (pe alocuri insemnand in unele zile) neagra. Ieri, dimineata am avut ceva treba, de la biroul asta, la Turda. Asa ca, m-am imbarcat in ciuleamobil si am am dat bice la cai.
Ceata era foarte groasa, se circula incet, incat mi-am permis sa pun o poza pe facebook. De la un moment dat, urcand Feleacul, am inceput sa intrevad soarele. Era orbitor… prin ceata densa.
Emotia vizuala, cand am iesit din ceata, a fost… de nedescris! Am oporit masina pe dreapta, am injurat putin in gand ca nu mi-am luat aparatul foto, mi-am luat telefonul mobil si am incercat sa surprind aceasta emotie
Care a fost ultima ta emotie vizuala?
Indiferent ca vorbim de o cana de cafea imortalizata cu instagram, path sau mai stiu eu ce aplicatie de tras in chip. Indiferent ca vorbim de momentul in care un porumbel mananca dinmana unui copilas de 4 anisori. Indiferent ca vorbim de clipa, unica, in care doi indragostiti se tin in brate cu gingasie. Indiferent ca vorbim de razele soarelui care se scurg peste botul unei masina parcate ilegal pe pista de biciclete… Indiferent ca acest moment a fost imortalizat in mintea ta sau cu un aparat foto.
Spune-mi ultima emotie vizuala la care ai asistat.
Sunt curis voi cu ce va confruntati zi de zi, sunt curios pe voi ce va inmoaie, sunt curios oare becul vostru de la ce emotie vizuala se aprinde.
