Amintiri …

Invinuesc pe chinezu pentru aceasta rascolire din trecutu’ meu … o spun de la bun inceput sa nu existe dubii… si dupa ce o spun, incep prin a va povestii ca intamplarea are loc undeva prin anii de gratie 1990-1992 (nu mai tin minte exact, oricum imediat dupa revolutie), de mentionat faptu’ ca sora mea (care e mai mare ca si mine cu sapte ani), era (inca mai este) a doua mama, avea si are o grija extraordinara de mine, si datorita acestui motiv, va dati seama ce insemna sa fi in cercu’ de prietene a lor … adica eu, un putan de copil de clasa a II-a, sa iasa in oras cu fete din liceu … sper ca realizati… sper ca realizati ce binecuvantare era pe mine, cand mergeam la discoteca (escortat de sora mea) si dargalasit de toate prietenele ei … sper ca realizati ca toti masculii interesati de o prietenie cu sora-mea, trebuiau sa treaca inainte testu’ fratelui mai mic … si erau extrem de multe teste, pentru ca dupa cum se stie, un plod este extrem de perspicace in ceea ce priveste oportunitatiile de santaj. Oricum, datorita lu’ sora-mea, am luat prima data contactu’ cu o discoteca, si implicit cu

, la o varsta frageda, si eram mai mult decat fascinat de catre baietii mai mari, care stiau dansu’ chitaristului … cei care stiau sa isi invarta parul lung, in sens invers acelor de ceasornic, cei care isi foloseau podoaba capilara pe post de mop, cei care se strangeau in cerc si faceau miscari sincrone din cap, si cu toate ca erau muci de beti, reuseau sa nu se bata cap ‘n cap. Cei de la AC DC, au fost cei care mi-au deschis apetitu’ pentru muzica de acest gen, ei au fost cei care m-au facut sa imi tai blugii, sa umblu vara in bocanci, ei m-au facut cred (la o varsta frageda) ca parul de subsioara nu e o problema, ca uratenia e la noda, urlatu’ pe ritm e mai mult decat apreciat, ca sa fi tu insuti e un ideal pe care toti ar trebuii sa il atingem!

Odata, cu trecerea timpului, am trecut la formatii mai putin mediatizate, dar niciodata nu am uitat de nebunia creeata de

si acum imi amintesc de nebunia creeata de vestimentatia purtata … mi se parea ceva exraordinar sa porti pantaloni scurti la sacou…. bascuta, era un accesoriu mult ravnit de catre designeru’ meu … nu a fost sa fie … oricum, cred (nu sunt sigur) ca o sa merg la concert la ei!