Am avut parte de cea mai faină poveste pe care să o spun mai departe, poveste în care am intrat fără să-mi dau seama, fără să vreau, fără să știu ce se întâmplă, fără să fie ceva planificat.
Acum câteva zile, în timp ce eram în plin proces de împărțire a cadourilor pentru Nepoți de Crăciun, am făcut, ca tot omul, pauză de masă. Împreună cu restul voluntarilor am decis să mergem la o cantină, să prindem forțe… pentru că oricât de fain ar fi, e destul de obositor să sortezi și să distribui 2.521 de pachete.
Aici, la cantina cu pricina, în timp ce mâncam, vine la mine un copil de 7-8 ani și mă întreabă:
- Tu ești ăla care aduce cadouri?
- Da, răspund eu fiind convins că se referă la Nepoți de Crăciun.
- Mie să-mi aduci un tractor. Da, din ăla adevărat
Următorele 3 secunde au fost o eternitate pentru mine. M-am prins că se referă la Moș Crăciun și duceam o luptă interioară de cum să reacționez, ce să-i spun, era o situație delicată, nu puteam să promit orice.
- Scrie-mi te rog o scrisoare, că sunt bătrân și nu țin minte. Am multe cadouri de dus, la foarte mulți copilași și nu am cum să țin minte, de asta te rog să-mi scrii o scrisoare cu ce-ți dorești și o să văd ce reușesc să facă spiridușii mei.
- Dar tu nu ești bătrân, nici măcar nu ai barba albă!
- Așa e, m-am transformat ca să pot să umblu prin lume fără să mă recunoască lumea. Sunt ca Superman, când e nevoie de mine, mă transform în Moș Crăciun. Dacă te uiți atent acum la barba mea o să vezi că încet-încet încep să mă transform. Vezi că am fire de barbă albă, până în 24 decembrie, seara, când voi vizita cu super sania mea pe toți copiii, o să fiu transformat complet.
- Da cum bagi tu toate cadourile în sanie? Că nu-ți încap!
- Ai văzut Scooby Doo?
- Da!
- No, exact cum e casa lui Scooby, așa e și sacul meu de cadouri. De afară pare mic, dar în interior e foaaaarte mare. Altfel nu aveam cum să car atâtea cadouri, ai dreptate. Am nevoie de un sac magic.
Și discuția a mai continuat vreo 15 minute, timp în care am fost supus unui interogatoriu, interogatoriu pe care zic eu (și cei prezenți, 0entru că la un moment dat cred că a fost atentă toată lumea din local la discuția noastră) l-am trecut cu brio. Practic am reușit, fără să-mi propun, să demonstrez că Moș Crăciun există!
