M-a prins microbul ăsta cu sporturile de iarnă, acum, recent, în decembrie 2015 mai exact, când am fost la Romanian Sky Days în Kaprun, Austria.

Până atunci trecuseră 20 de ani de când nu am mai pus schiuri în pricioare, drept urmare la Kaprun am zis că e momentul să învăț să mă dau cu placa.

Vă dați seama că nu datul pe zăpadă a fost motorul care m-a făcut să merg la Kaprun, ci fix conceptul de party a celor de la Sfara Tours: să celebrezi ziua națională a României într-o altă țară, la munte, cu artiști și DJ români. Mi s-a părut extrem de tare ideea, motiv pentru care am și mers.

Bine, că fix în a 2-a zi m-am lovit așa tare la umăr în timp ce învățam să fac frunza, încât și acum mă doare când fac anumite mișcări cu mâna stângă, e o altă discuție. Ideea de bază e că m-a prins microbul sporturilor de iarnă și că sunt începător.

Bun. Așa că de atunci, mă rog, din ianuarie 2016, de când am început să-mi pot mișca mâna cât de cât, nu am ratat nicio ocazie de a mă da cu placa.

Weekendul ce tocmai a trecut am fost la Snow Fest Transalpina. Foarte tare, din nou, conceptul băieților de la Sfara Tours.

Pârtia

Senzațională. Serios. Nu a fost aglomerată, cu toate că mă așteptam și chiar am fost avertizați că o să fie dezastru de aglomerat, se pare că am avut noroc și nu a fost așa multă lume. Mă rog, pe la ora 12 au început să apară mai mulți pe la apreski și telegondolă, dar pe pârtie efectiv nu era aglomerație.

Zăpada era faină, în fiecare noapte o aranjau cu ratracul. Era drăguț din partea lor dacă porneau și tunurile de zăpadă. Nu erau obligatorii, că rezolvau gheața apărută după ora 15, dar era drăguț.

Am înțeles că sunt undeva la 9 km de pârtie, efectiv pe ce m-am dat eu (aia peste care trece gondola) nu crred că avea mai mult de 2km. Dar era suficient de lată încât să se poată da și un începător ca mine și un profesionist (ca tine?), are mai multe grade de înclinație, astfel încât să te și odihnești în timpul ăsta.

Mâncarea

A fost OK pentru că organizatorii de la Sonw Fest au adus 3 foodtruck-uri. Altfel nu se stă prea bine la capitolul ăsta.

Apreski-ul

Vorba românului: ca-n Austria. Foarte, foarte tare. Mi-a plăcut totul: de la atmosferă până la ceaiul cu Stroh. De la cei care te serveau până la necunoscuții cu care am interacționat. De la soarele de afară până la bean beag-urile pe care am stat.

Drumul, parcarea și cazarea

Aici mai e de lucru. Mult. Drumul e cât de cât OK (ăla spre Voineasa), în schimb parcarea și cazarea… Din punctul meu de vedere e inacceptabil să am cazare la 30 KM de pârtie și să nu am un mijloc de transport în comun, un autobuz ceva care să mă ducă și să mă aducă. Iar de parcare nici nu mai zic… e aproape inexistentă și mult, mult prea mică pentru capacitatea pârtiei. Iari aici e clar că doar cu mașina poți să ajungi.

Dacă oficialitățile sunt cât de cât deștepte, acum ar fi momentul să transforme zona într-o stațiune cum doar în Austria sau Elveția vezi. Serios, e o zonă virgină din punct de vedere al construcțiilor. Ar trebui să aprobe un plan urbanistic și să-i dea drumul la construcții.

Concluzia

Cu toate că nu mă pot caza decât la cel puțin 11 km de pârtie, cu toate că mâncarea de la baza pârtiei lasă de dorit, eu zic că domeniul skiabil de la Transalpina, Ski Resort Transalpina, este o variantă mult mai bună față de orice altceva avem în țară, depășește chiar și Poiana Brașov.