fbpx

Prima iesire din tara

Acum cativa ani buni, dupa ce ne-am achizitionat noua masina, un logan alb, ne mancau talpile sa ii facem rodajul (eram mandrii foc de noua noastra achizitie), asa ca, am facut o sedinta in consiliul directorial a familiei Ciulea, si am hotarat sa mergem la cumparaturi (cumparaturile de sfarsit de saptamana, un lapte, un cas, o ceapa, un ulei … uzualele pe care le achizitioneaza orice familie proaspat intemeiata … si nu numai), nu mai departe de Debrecen.

debrecen hu

Zis si facut! In noaptea de dinaintea plecarii, binenteles ca nu am dormit nici macar o secunda, ne-am tot foit in pat, si la orele doua, ne-am trezit amandoi, am baut o cafea de o ora si, cu bucurie in suflet am plecat spre necunoscut …

Cu zambetul pana la urechi, intram noi intr-un magazin (nu mai stiu, care din ele, am impresia ca Tesco), ne apucam sa impingem in cos tot ce am gasit … de la ciorapi, pana la ulei, toate in triplu exemplar, pentru ca in Cluj ne asteptau minunatii nostrii frati 😀 … dupa ce ajungem la casa, eu, un adept a reducerilor de costuri, aveam o nelamurire, mai exact nu stiam cat cost o prostie pe care am urcat-o in cos cu atat de mare mandrie, si prin urmare, ajunsi la casa, am incercat din rasputeri si eu si buburuza, sa o facem pe tanti de la casa sa ne spuna care e pretul … am incercat in engleza, buburuza a incercat si in franceza …. noi, nestiind o iota de maghiara …. nici cum nu am reusit, dupa cinci minute de parlamentare, si o coada imensa care s-a facut in spatele nostru, decidem cu buburuza, ca il luam da-l draqului … cat ar putea sa coste? (expersia mea a fost: O sa imi bag piciarele, da-l in poola, il luam si cu asta basta!) … in acel moment, tanti de la casa, exclama: Romani!!!????!!! Pai de ce nu ati spus asa, si io’s romanca, de-a ci din Oradea! 🙂

Asa ca, de acum, fiecare vizita pe care o facem in Ungaria (indiferent ca mergem la cumparaturi, sau ca si turisti) in primul si’n primul rand incercam sa vorbim in romaneste … ca nu se stie niciodata.


12 comments
  1. Am auzit de o patanie asemanatoare a unui amic. De atunci, cand se apropie cu sotia de o receptie sau de o casa de marcat schimba intentionat cateva replici in romana. Discutiile in romana pe strada sunt excluse din motive etnice.

  2. Cris-mary, am circulat destul de mult in ultimii ani si NICIODATA nu m-am sfiit sa vorbesc romaneste, nici nu am ascuns vreodata ca sunt din Romania. Culmea e ca am avut si destule surprize placute pe tema asta 😉

  3. ceva similar mi s-a intamplat intr-o carciuma din Roma unde nu prea ne intelegeam cu chelnerul pana am descoperit aceeasi limba materna. Nu vreau sa-ti mai spun de cate ori au venit tigani la noi cu “s’il vous plait, musiu” si i-am repezit direct in romaneste.

  4. un amic imi povestea ca in budapesta o intrebat-o pe gajica-sa(in fata unui chiosc de unde voia sa isi cumpere mancare): “auzi, cum se zice in engleza la usturoi?”
    la care vanzatorul a raspuns: “Usturoi” 😀

    io n-am patit d-astea in tara de peste granita

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Previous Post

Unii stie…

Next Post

Moartea …

Related Posts

City break–Targu Mures

Weekendu’ trecut, am dat curs invitatiei lansate de triou’ fantastic de pe malu’ Muresului, in persoanele Bogdan Anghelina, Mihai Negrea si Albu Ionel si am urcat impreuna cu buburuza, Cristian Gog si Adriana (sotia lui) in ciuleamobil, si nu ne’am oprit pana in Targu Mures.
citește mai mult