Neversea prin ochii Nicoletei Brebenel

Am să o las pe Nicoleta să ne spună experiența ei la Neversea 2019

Imi vin in minte de undeva prea de departe cuvintele lui Heraclit care spunea ca “nici un om nu poate sa intre in apa aceluias rau de doua ori, deoarece nici raul și nici omul nu mai sunt la fel”.

Am plecat la festival cu o teama pe care o am din copilarie si pe care se pare ca au avut-o si altii inaintea mea si anume ca n-are cum sa mai fie misto la Neversea si anul acesta! Dupa anii trecuti plini de recorduri, unele greu de enumerat cu voce tare (shh!), cu un feeling profund de been there, done that si cu aceasta convingere ca niciun lucru pe care-l faci si a doua oara, ca sa nu mai spun de a treia oara, nu mai poate fi la fel de fabulos ca acel prima data care te-a facut sa te intorci (alt rau, alt om, vorba inteleptului), am plecat la festival.Dar ei bine, nu!Neversea m-a facut sa nu mai plec si sa va scriu acum cu nostalgia aia frumoasa lasata de lucrurile pe care le iei cu tine si dupa ce nu mai sunt.

Si “Nostalgia” ne-a adus si Neversea anul acesta. Pe langa scena decorata cu toate amintirile din copilarie, de la bancile scolii, pana la televizoarele si bibelourile vechi ale bunicilor, unde s-a auzit zi si noapte muzica de altadata, am vazut cei mai diversi oameni. Copiii stiau versurile vechi si “bunicii de festival” cantau impreuna cu generatia care urmeaza sa vina. Neversea sclipeste, iti ia ochii si nu-ti ajung patru zile sa descoperi tot ce-ti pregateste.

Mi-a placut teribil de tare caracatita imensa neagra de la intrare, robotul din pachete de tigari de la “Nostalgia”, meduzele umblatoare, acrobatii de la main stage, proiectiile Peroni de pe cer, fumul colorat al artificilor din timpul zilei.Mi-a placut ca la Neversea poti sa te joci, sa castigi o gramada de lucruri, sa pleci acasa cu souvenir-uri sau cu un certificat de casatorie.Neversea e pentru toata lumea. N-ai cum sa nu-ti gasesti un artist sau un gen de muzica care sa-ti placa. Am inceput festivalul cu Inna, G-Easy si Alesso, si-am continuat cu Nico Stojan, Danny Avila, Raresh, Jessie J, Livio & Roby, Black Coffee, Golan si Parazitii.

Mi-am petrecut diminetile pe plaja, asteptand sa rasara soarele. A mai rasarit soarele si alta data, dar nu mereu pentru asa de multi oameni. Pentru ca Neversea e pana la urma despre oameni, despre prietenie, despre noi, cei mai mari, care n-am avut festival si ne place, despre generatia asta noua si frumoasa, o generatie cocheta, care face moda, care are curaj, care isi schimba singura lumea si la care-i pasa si se vede.Si ne-am intalnit toti, la coada la shot-uri, la coada la baie, la coada la taxi-urile alea fara aparate de taxare, am urcat scarile alea multe impreuna si plecam acasa tot impreuna, pentru ca iubirile astea de-o vara nu trec niciodata!

Neversea-ul meu in cifre: 65 de kilometri in 4 zile, 20 de ore de somn, 21 de cafele, 1500 de scari, 198 de cartofi prajiti, 50 de shoturi, 5 minute de libertate.Sa ne vedem si la anul! Pe curand!