fbpx

Middle age crisis

Exista o perioada in viata fiecaruia dintre noi … o perioada … aaa … mai aparte. Starea, se datoreaza exclusiv conexiunilor pe care le face minunatul neuron. Perioada despre care incerc sa va spun eu, este cea din titlu … si de obicei, aceasta stare de spirit, se materealizeaza in momentul in care schimbi un anumit prefix … din 2, se face 3 … destul de pacatoasa stare.

Odata cu aceasta schimbare, incepi sa constientizezi ca ti-ai trait jumatate din viata (speranta de viata este undeva in jurul varstei de 60 de ani – de aici si inspirata idee de a iesi la pensie, la cinci ani dupa!), incepi sa iti faci griji, nu atat pentru tine, cat pentru cei din jur … ca vorba aia, esti in plin declin a facultatiilor mintale si fizice … si te intrebi, ce o sa faca cei din jurul tau, daca tu, nu le lasi mostenire, decat un nume, si o sumedenie de povesti, aventuri, escapade facute de tine, in plina ascensiune a facultatiilor tale mintale … si de ce nu si fizice 😀

midlife crisis

Si cu toate acestea, eu, un om cu toate firele de par pe cap, maini, picioare, cur, piept, ma gandesc cu ardoare, ca de ce draq nu am asemenea sentimente. Ieri, dupa minunatul concert, inainte sa ma adorm, mi-a rasunat in cap raspunsul … normal, ca nu am asemenea trairi psihicie, pentru ca, asta se intampla undeva in jurul varstei care iti marcheaza jumatatea vietii … dar, avand in vedere, ca am facut un pact cu mine, ca la 100 de ani, o sa imi duc nepotii in cluburi de … aaa … oare cum se numesc, aaa … cluburi, unde domnisoarele danseaza, nu pentru bani pe genunchi tai, ci pentru ca nu au reusit sa devina dansatoarte profesioniste, si nu in ultimul rand pentru ca sunt extrem de pasionale … asadar, acesta este un motiv … destul de plauzibil, spun eu, si sa nu uitam, ca cei care te inconjoara, iti fac viata mai mult sau mai placut agreabila … ceea ce in cazul meu, se cuantifica in mai mult … in cele mai multe cazuri, e cuantificata in muuuuult mai mult.

Asadar, in incheiere, va doresc, din tot sufletul sa aveti parte de un partener de viata (indiferent ca este stampilat de o hartie oficiala sau nu) cel putin la fel ca si buburuza mea, sa aveti parte de o familie, cel putin ca si familia de care am eu parte, si nu in ultimul rand, sa va inconjurati de prieteni, amici, cel putin ca si cei de care am avut, am si voi avea parte!

Va pup, si va urez un inceput de saptamana … plin de surprize!


12 comments
  1. Un sincer … la multi ani cu sanatate si din partea mea.

    Unul din bunicii mei avea parul des ca peria si alb, celalalt nu avea nici un fir alb printre cele cateva care ii mai ramasese pe la urechi si ceafa. Pentru a nu se supara bunicii intre ei, am luat de la amandoi cate o trasatura – de la unul am luat fire albe inca din adolescenta si de la celalalt am luat fruntea din ce in ce mai lata.

  2. Fără ştampilă oficială, mersi.
    Bun îndemnul.
    Cât priveşte partea cu “middle age crisis”, având în vedere că eu mi-am propus să trăiesc măcar 45 de ani (nu mai mult) şi am sărit deja de 20, bănuiesc că acum îmi trăiesc acea criză :))
    Salut!

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Previous Post

Se pune de’un record!

Next Post

Atata pot…

Related Posts