Era odată, că de nu era, nu se mai povestea, un băiat care iubea o fată. Și fata îl iubea pe băiat de mama focului, doar că tatăl fetei avea o problemă cu livada… se întâmpla ceva nemaivăzut până atunci la ei în sat.
Fiecare copac era infestat cu ceva malefic. Ceva plantă pusese stăpânire pe toată livada și se hrănea din seva copacilor.
Tatăl fetei era disperat, nu știa cum să scape de această nenorocire care s-a abătut asupra pomilor lui… până într-o zi!
– Mă coptile, zise tatăl fetei către băiatul îndrăgostit până peste cap de fică-sa, tu o iubești pe coptila mea?
– O iubesc, dară că!
– No, fi atent acilea! Dacă vrei să te iubească și ea, daca vrei să fi împreună cu ea pentru toată viața ta, tot ce ai de făcut este să te urci în copac și să culegi un mănunchi mare de din ăla.
– De din care?
– Din ăla, mă! Din ăla din copac! Nu-l vezi?
– Vâsc?
– Iă, mă! Vâsc! Îl culegi și la miezul nopții de la anul nou, îl ții deasupre voastră și o pupi. O pupi pă buze, mă!
– O pup?
– Iă, mă!
După 5 ani, nu mai era niciun vâsc în toată livada omului… tăți flăcăii din sat erau trimiși de fete să caute din ăla. Vâsc!
Si dupa 5 ani, nici fete de maritat nu au mai ramas 😀
Vreo idee din ce zona a aparut legenda asta?
bine ar fi daca ar functiona asta si la deszapezit:))
Trebuie sa o porneasca cineva :-))