fbpx

La ce nu as renunta …

Ciupanezul, mi-a furnizat o provocare destul de grea, cel putin din punctul meu de vedere, si anume (dupa cum bine spune si titlu’) La ce nu as renunta… Hmm, destul de grea problema, avand in vedere ca noi oameni, pe masura ce inaintam in varsta avem tendinta de a strange tot ce ne pica in mana, imi amintesc ca bunicu’, avea prin sopru, tot felul de chestii inutile, pe care nu vroia sa le arunce nici in ruptu’ capului… ca daca o sa aibe nevoie de cuiu’ ala ruginit si indoit, aproape rupt candva … nu ca nu ar fi putut sa cumpere un kg de cuie cu 2 lei … dar, no … asa e treaba.

Bine, acum, sunt constient ca provocarea se refera mai mult la chestii spirituale, sau ma rog, nu neaparat la “lucruri”, dar am vrut sa scot in evidenta, “atasarea” omului fata de … tot, pana la urma, avem asa o chesti in a nu renunta la “ce e al nostru” … in fine, dupa cum am spus, avand in vedere ca e o provocare destul de mare, am amanat putin aceasta leapsa, pentru a avea cel putin cinci minute de gandire, astfel incat sa pot sa dau un raspuns, cat de cat apropiat de greutatea intrebarii, si pot sa va spun cu mana pe inima ca:

Nu as renunta la lucrurile marunte care imi fac viata frumoasa!

a unui strop efemera prezenta Sursa poza via

Si sa va expun cateva din aceste minunatii:

  • Prietenii, cei cu care imi petrec marea majoritate a timpului liber, cei cu care merg in mici excursi, departe de toata valva orasului, cei cu care imi pierd timpul la jocuri de societate, cei cu care ma cert la aceste jocuri, cei care ii sun Sambata dimineata si ma autoivit la cafea, cei cu care merg in concedii …
  • Familia, si aici ma refer in special, la relatiile pe care le am cu ei, relatii care depasesc stadiul de “cel mai bun prieten” … cu tot cu micile certuri din tot felul de motive stupide, pentru ca dupa orice cearta vine dulcea impacare 😀
  • Cafeaua de dimineata servita cu zambetul pe buze de buburuza mea, nu are importanta cine o pregateste (da, recunosc, de cele mai multe ori, ea se trezeste, face cafeaua si apoi vine si imi da trezirea cu zambetul mare, care ma face sa imi treaca toti nervii “ca trebe sa ma trezesc”)
  • Spontenaitatea pe care o folosim in luarea unor decizii, de genul, Vineri la ora 22, vin nieste prieteni pe la noi, inainte de a pleca la Budapesta intr-o mini excursie, vin cu unicul motiv de a bea o cafea, si luam decizia ca mergem si noi cu ei, sa nu mai mearga cu microbuzul, ii ducem noi, si stam si noi doua nopti la Budapesta, de ce sa nu mergem, nu am mers niciodata, si e un oras frumos (asta s-a intamplat in acum doua veri)

Voi? La ce nu ati renunta?


10 comments

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Previous Post

Comedica: STAND UP vs TEATRU SPORT

Next Post

Obsesie muzicala

Related Posts