fbpx
3K
3K
7K
0
dark
1 minute read

Imbatranesc

Dan Ciulea
martie 28, 2013
Semnele sunt clare, daca le aveti… Paziti-va!

Nu mai e o dilema…

De ceva timp simt asta. Stiam ca o sa vina si ziua asta, parca nu ma asteptam sa fie asa de aproape. Nu mai am niciun dubiu!

Exemplele sunt din ce in ce mai clare, din ce in ce mai edificatoare. Mi s-au schimbat prioritatiile. Ce in trecut mi se parea aberant, azi incepe sa mi se pare normal.

  • Daca pana acum mi se parea normal sa izbucnesc in momentul in care ceva nu im convenea, azi rumeg inainte informatia.
  • Daca pana acum faceam scandal in trafic, azi sunt ardelean la volan (daca nu sunt la volanul bestiei).
  • Daca pana acum ma gandeam doar la mine, azi am inceput sa-i vad si pe cei din jur… Pe toti.
  • Daca pana acum […], azi […]

barca
Dar cel mai elocvent exemplu e faptul ca de o buna perioada de timp, seara, cand ajung acasa…

Imi desfac o bere!
Dan Ciulea Author
Antreprenor, blogger, gurmand. Trăiesc pentru a mânca, nu mănânc ca să trăiesc. Mă găsiți pe: Twitter, Instagram, Facebook
1 comment

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Previous Post

In cautarea primaverii

martie 27, 2013
1 minute read
Next Post

Sorinel: imi iau mingea si plec acasa!

aprilie 2, 2013
1 minute read
Related Posts

Transalpina

Va spuneam eu, mai ieri, alaltaieri, ca o sa ma duc pe transalpina, ei bine, weekendu’ asta, Sambata, ca sa fiu mai exact, in Talmaciu, m’am intalnit cu inca vreo’ 5 Dustere, si ics alte autoturisme, fiecare dintre ele continand cate un om din online, si am purces catre cea mai inalta sosea din Romania, cea care poarta numele de transalpina. In primu’ si’n primu’ rand, vreau sa va spun, ca drumul este senzational de bun! Bai, deci toate asteptariile mele au fost muuuuult depasite, de ce au realizat cei ce se ocupa cu intretinerea si repararea portiunii din transalpina, cutreierata de mine
iulie 17, 2011
citește mai mult

Pe picior de plecare

De cand ma stiu, si Doamne’ iarta’ma ca is un pacatos, am mancat slanina in Vinerea mare, daca vroiam sa ies de undeva, chiar nu are importanta daca eram acasa, sau la un prieten in vizita, la un dusman in discutii, amic in cautare de casete audio (aici o sa fac o dezvaluire intr’un urmator articol … ), bunic pentru ajutarea muncii campului … asadar, cand eram pe punctu’ de’a pleca, iar tata era prin prejma, cum auzea clanta apasandu’se, i se declansa ceva, iar neuronu’ responsabil cu deschidera cavitatii bucale era pus in actiune, extrem de rapid as putea sa adaug, pentru ca sincer, eu nici nu apucam sa pun bine pun mana pe clanta usii, ca si auzeam: - Daneeeee
iunie 24, 2011
citește mai mult