Corina, de profesie arhitect, este câștigătorul masă în doi de la Tortelli Pasta Bar
Ai castigat o 🙂 #masăÎnDoi la Tortelli!
Asa incepe o zi de luni… si ii multumesc lui Ciulea pentru asta. Sper sa imi mearga asa toata saptamana.
Am decis sa particip la acest concurs deoarece Tortelli e unul dintre restaurantele mele favorite din Cluj-Napoca si eu fiind pretentioasa la mancare (nu fitoasa) nu am foarte multe preferinte, vreo 4 la numar.
M-am gandit: oare cand sa merg cu barbosul la masa in 2? si mi-am dat seama ca la Tortelli am mers „decat” la pranz asa ca am zis ca e o ocazie buna sa mergem la cina. Am ajuns acolo la ora 19:10 impreuna cu barbosul si am avut noroc sa gasim o masa libera, in caz ca nu stiati la Tortelli nu se fac rezervari. Cum ne-am asezat vine imediat Madalina, daca ati fost aici sigur o cunoasteti daca nu, va zic ca e cea mai prietenoasa si profesionista chelnerita din Cluj sau din lume… Cred ca din lume.
Ne-am tot gandit oare ce sa mancam, (venim aici de cand s-a deschis acum un an), eu si Jurj mancasem aproape toate pastele din meniul lor, si cel de iarna si cel de vara pentru ca tin sa va zic ca aici, ca in orice restaurant care se respecta meniul e sezonier, care pastreaza totusi elemente comune. Vreau sa va mai spun ca aici pastele sunt proaspete, facute de ei, si dupa parerea mea e cel mai bun restaurant de paste din Cluj-Napoca
Sa va povestesc cum arata restaurantul, pentru ca acesta e primul impact al clientului, cel vizual nu cel legat de gust…. Nu stiu cine a facut designul la Tortelli dar locul arata foarte frumos, totul e armonios, minimalist dar se vede ca fiecare detaliu e foarte bine gandit, de la mese, meniu, uniformele angajatilor, inclusiv borsetele lor, sigla… totul e o poveste foarte bine spusa. Spun asta pentru ca eu, defect de meserie (sunt arhitect), sunt mereu atenta la toate detaliile astea… mai rau ca o soacra. Ce m-a surprina si prima data e ca bucataria e deschisa, poti sa vezi intreg procesul de preparare al pastelor, ceea ce iti da o mare incredere in ceea ce mananci, toti stim celebrele povesti, mituri sau nu, despre ce se intampla in spatele bucatariei.
Sa vorbim acumdespre mancare, pentru ca un restaurant, in primul rand trebuie sa fie despre mancare si nu despre ce sclipici pe pereti ( asta e o alta poveste lunga)
Aici meniul nu e unul pompos si gros cat cartea de telefoane. Am inceput cina cu cu 2 pahare de vin sauvignon blanc de la Corcova (am comandat o sticla, vinul asta e prea bun sa bei doar un pahar si merge de minune cu pastele). Ca aperitiv am mancat o portie de focaccia de casa, ( 2 bucati micute dar suficiente) care vine pe langa cu un vas mic cu ulei de masline, vorba aia celebra: „less is more,” simplu si bun.
Ca fel principal am decis cu Jurj sa mancam ce nu am mancat niciodata: canelonni cu carne el si eu taglioni di sepia con gamberi. Cine ne cunoaste o sa se mire ca nu am mancat aici pastele cu creveti, pentru ca eu si barbosul suntem obsedati de peste si fructe de mare (le mancasem pe cele puttanesca cu ansoa, doar fanii ansoaului ma pot intelege aici, acel miros si gust divin). O sa va zic acum si motivul: tocmai de aia, pentru ca orasul asta Cluj nu e oras port si nu are piata de peste, si nici fructe de mare proaspete. Am mancat atatea paste cu fructe de mare cu aroma si textura de guma de sters ca de vreo 2 ani nu mai mananc fructe de mare in Cluj. Dar am zis ca daca tot nu platesc eu 🙂 sa incerc de data asta. Si au venit, aratau senzational, dar de gust nici nu pot sa va povestesc.
Ale lui Jurj foarte bune, crocante, erau la cuptor gratinate, se vede si in poza. Dar ale mele: geniale, am cerut pe langa niste lamaie, asa le mananc eu si in Italia pe cele cu peste sau fructe de mare, lamaia potenteaza gustul…..pur si simplu ingredibile. Pastele erau cu cerneala de sepie si le da un gust special, sosul cremos, aromat parca erau 100 de feluri de pesti in el, crevetii gustosi, chiar am ramas suprinsa. Pastele astea au ajuns in topul preferintelor mele la Tortelli alaturi de: taglioni puttanesca, caccio e peppe si carbonara clasica ca la mama ei acasa- cu guanciale, peccorino si fara smantana dulce (da, carbonara in Roma asta contine).
Portiile sunt exact cat trebuie asa ca am decis sa luam un singur desert: zuppa inglese. E vorba de un desert clasic italian reinterpretat de ei ce consta intr-o crema de cicolata si piscoturi cu lichior de visine, foarte bun mai ales ca mie nu imi plac deserturile foarte dulci.
Am terminat cina in stil italian cu doua cafele, am fi baut un digestiv (amaro) dar din pacate nu au, le-am recomandat asta si cred ca or sa tina cont. Am platit in total 162 de lei pe: o portie de focaccia, 2 feluri de paste, un desert, o sticla de vin, o sticla de apa minerala si doua cafele. Preturile aici sunt decente pentru calitatea oferita.
„Imi place mie mult” (asa zic eu cand ii place ceva foarte tare) Tortelli pentru ca, de fiecare data cand le-am calcat pragul, in afara de pastele de casa delicioase, atmosfera si oamenii de acolo te fac sa te bucuri de experienta de a manca in oras. Recomand cu drag acest loc iar eu stiu sigur ce o sa mananc data viitoare.
1 comment