fbpx
cappuccino - made by Vio @ Le General Cluj

Cum să bei cappuccino ca un localnic.

Primul lucru pe care l-am citit înainte de a merge în Mialno, când mă documentam pentru escapadă, a fost faptul că dacă întrebi un localnic de unde e și-ți spune Milano – Milano (de 2 ori), înseamnă că e localnic, că locuiește în Milano. Dacă-ți răspunde simplu Milano, înseamnă că e de la periferia orașului sau chiar din altă localitate, vecină cu Milano. Asta m-a dus cu gândul că oamenii ăștia-s mândri de originile lor, drept urmare au și-ș păstrează tradițiile.

Am aflat cu stupoare că sunt mai puțin ofensați dacă îți comanzi o pizza Hawaiiană, știți, mizeria aia cu ananas, decât dacă-ți comanzi un cappuccino după masa sau mai rău, în timpul cinei.

Cappuccino face parte dintr-un ritual de diminieață, pe care-l sorbi tacticos și sub nicio formă să nu-l comanzi după ora 11:00! Nu o să găsești această regulă în nicio carte de bune maniere, dar este o regulă pe care orice italian o știe.

Dacă la noi sunt o varietate de ”cafele cu lapte”, italienii sunt mai conservatori. Sau mă rog, mai tradiționali. Cappuccino este făcut din lapte gras de vacă, 125g de lapte spumat și 25g espresso. Atât! Nu există mai multe mărimi. Nu cumva să cereți un cappuccino mare, că vă faceți de rușine. Maxim poți să comanzi un latte macchiato (espresso servit în pahar de sticlă cu lapte nespumat) care e de fapt caffe latte-ul tradițional.

Legat de lapte, sunt unele localuri care servesc lapte de soia, orez, migdale sau alternative, dar nu vă faceți speranțe prea mari. Mă repet, face parte din tradiția lor.

Țineți cont că această băutură nu se bea cu zahăr, dacă nu puteți să beți cappuccino-ul fără zahăr, puneți dor un vârf de linguriță, linguriță pe care o veți folosi să-l amestecați. Doamne ferește să o lingeți! Lingurița cu care ați amestecat zahărul în cappuccino se linge doar acasă, cu becul stins. Nu în public! După ce ați amestecat o lăsați pe șervețelul de pe farfurie, așa, nelinsă.

Și cu atât mai mult să nu vă apucați să mâncați spuma cu ea. Nu, mai bine mergeți și vă comandați o pizza cu de toate și cereți ketchup. Dacă cumva v-ați luat și un croissant, să nu care cumva să-l înmuiați în cappuccino. Abțineți-vă! Mă repet, chestiile astea se fac acasă, cu becul stins, nu în public.

Eu, în cele trei zile petrecute în Milano, am băut un singur cappuccino, nu neaparat că am vrut să par că-s din Milano – Milano, cât mai degrabă că fac un espresso senzațional, iar 10 – 15 shoot-uri pe zi mi s-au părut chiar potrivite.


Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Previous Post

Milano, trei zile de povestit și una de netrăit.

Next Post

Dolce Far Niente.

Related Posts