Refuz să cred că lumea e rea. Refuz să cred că oamenii sunt criminali, violatori, penali. Refuz să cred că oamenii își urmăresc doar propriul interes. Refuz să cred că oamenii sunt egoiști, insensibili și / sau rău intenționați.

Trăiesc într-o lume roz, cu oameni măriminoși, gata să se sacrifice pentru cei din jurul lor.

M-am trezit de dimineață cu o invazie de uscături în jurul meu. Știam de existența lor, dar am refuzat să le fac parte integrată din lumea mea. Refuz și acum. Nu vreau ca toată lumea mea să se prăbușească din cauza unui hamster mort. Refuz!

Ies în stradă, nu pentru că lumea e gri, ci pentru că vreau să o păstrez roz. Pentru că muncesc de prea mult timp ca ea să fie roz. Pentru că rozul ăsta al ei e rezultatul multor ani de muncă, multor ani de căutare de decoruri care să se potrivească, multor ani de interacțiune cu cei din jur.

E roz datorită voluntarilor, bunicuților, bărboșilor. E roz datorită mie și ție. Prin urmare nu o să permit unei mustațe fără dinți să-mi strice lumea.

E lumea mea, nu a lor, a uscăturilor. Mă voi lupta să-mi păstrez lumea așa cum îmi place mie, roz.

Puterea e a noastră, a cetățenilor. În lumea mea roz, oamenilor nu le este frică să-și ceară drepturile. În lumea mea roz, angajații statului sunt angajații mei. Lucrează pentru mine, cetățeanul de rând, pentru că eu îi plătesc. În lumea mea roz șoferul din spate nu mă înjură dacă nu plec în prima secundă la verde de la semafor.

În lumea mea roz, circulăm cu mijloacele de transport în comun. În lumea mea roz cei 7 ani de acasă nu sunt luați în derâdere. În lumea mea roz onoarea face parte din ADN-ul fiecăruia. În lumea mea roz e o rușine să furi. În lumea mea roz guvernul nu demisionează până nu retrege ordonanțele.

E lumea mea și vreau să o păstrez, roz!

Foto: Mircea Roșca, Action Foto