fbpx

Cat de mare e cazatura?

devastation Sau mai bine spus cat de sus poti sa cazi?

Ce se intampla in mintea ta inainte de un examen important (pentru tine), esti plin de emotii, te pierzi la examen chiar daca ai invatat? si mai important ce se intampla dupa ce afli ca ai picat examenu? Cat de tare te consumi? simiti ca nu mai ai aer, ca a picat cerul pe tine? …

De unde toate astea?, foarte simplu, astazi am asistat la o chestie de genul acesta (cineva foarte drag a picat un examen) pur si simplu e distrusa in momentul de fata. Am incercat si tot incerc sa o consolez (se pote da din nou examenul respectiv, nu e prima si nici ultima care il pica, nu e o avere taxa la examen, etc…) dar fiid convinsa ca o sa promoveze, a picat de sus… de sus tare… si acum trebuie sa se ridice din nou in picioare si sa o ia de la capat.

Prin urmare cat de tare e lovitura cand picati?

UPDATE:

Pentru toti cei care au cazut:


10 comments
  1. Si pentru mine a fost greu la inceput sa ma obisnuiesc cu faptul ca am picat un examen. Dar in timp mi-am dat seama ca tot acest consum nu merita si ca trebuie luata viata asa cum e: cu bune si rele. Si e mai bine asa. Cand urmeaza un examen merg cu gandul ca o sa il iau, ca o sa fie bine. Cred ca e nevoie de gandire pozitiva in tot ceea ce facem, dar in acelasi timp trebuie avut in vedere ca exista si posibilitatea sa avem ghinion, sa nu ne luam un examen.
    Si daca se intampla asa trebuie curaj, trebuie incercat din nou. Si pana la urma efortul va fi rasplatit. Esecul face parte din viata, dar perseverenta poate transforma aceste esecuri in succese. Ar fi frumos sa ne iasa toate din prima dar acest lucru nu se intampla mereu. Si e pacat sa ne lasam doborati asa usor. Si e nevoie de incredere si optimism.

  2. E foarte mare cazatura…crede-ma am vut o astfel de experienta si nu e defel placut. Stiu ca e important sa ridici capul si sa mergi mai departe, dar … e greu pana treci peste soc…si pana poti sa ridici capul

  3. Asta depinde de taria de caracter a fiecaruia dintre noi. Este adevarat ca dupa ce afli o astfel de veste, convins fiind ca acest lucru nu ti se va poate intampla tie, suferi un soc si automat iti trec prin minte mii de ganduri cum ca nu esti suficient de bun, ca ai dat-o in bara, mai clar, pica cerul peste tine si te descurajeaza total, mai ales daca te gandesti la efortul pe care l-ai depus. Dar, tind sa cred ca putem fi suficient de puternici sa trecem peste, putem sa ne automotivam, sa ne gandim ca asta este doar un hop al vietii pe care il sarim, iar daca avem si prieteni care sa ne sustina si sa ne ridice moralul este minunat.:)

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Previous Post

nu sunt platit pentru acte de caritate

Next Post

Recicleaza! Recicleaza! Recicleaza!

Related Posts