fbpx

Vreau să protestez, minunat!

Pentru că am primit săptămâna asta 2 likeuri sincere și lipsite de obligații, iată-ne din nou entuziaști și plini de speranța pe baricadă.

Mă bucur dragi ascultători că nu ați murit! Mă bucur că odată la câțiva anișori ne lăsăm pradă emoțiilor și cu ultimele rămășițe războinice născute poate din neputință și frustrare, ne îmbrăcăm temeinic și ne dăm întâlnire că de fiecare data la Km 0.

Ne punem în sacoșa speranța, încredere, o perseverență aparentă și mergem. Suntem revoltați de fiecare data și ne bucurăm că împreună suntem mai puternici, simțim că acum putem schimbă ceva în viețile noastre și că de data asta chiar se întâmplă. Uităm în egală măsură că odată la fiecare 4 ani, putem face același lucru cu un act social mult mai simplu și normal pentru un sistem pe care, fie că ne place sau nu, noi îl construim și îl alimentăm: votul. Are cam același principiu și dacă voi vreți, putem face câte o revoluție de fiecare data la fiecare 4 ani. Noi am demonstrate-o practic că dacă vrem, ne vom alege singuri președintele și nu forță năucitoare a mecanismului profesionist politic psd-ist, în cazul anterior.

Noi am ales cu entuziasm un Președinte care în aparentă, era simbolul schimbării sau măcar al alternativei decente. Noi nu l-am vrut pe Ponta președinte. și ne-am mobilizat, și ne-am entuziasmat pentru că în sfârșit să demonstrăm că facebook-ul și generația stigmatizată de el, contează. și până la un punct a contat. Va reamintesc totuși că nu mulți sunt cei care au pe buletin rahatul ăla de stampiluta prin care măcar a încercat să facă ceva pentru el și cei din jur și s-a implicat social. Bine, o să ziceți că e fumată temă asta cu votu’. Aveți dreptate. Ne educăm progresiv și cu timpul vom fi din ce în ce mai buni. Deci nu o să va cert.

Pot să va cert că suntem leneși și superficiali, că apărem în direct la profitorii ăștia mici de situație din media cu o cameră în mână, însetați de orice declarație stupidă și ne prezentăm că niște tâmpiți de cele mai multe ori. Ne prezentăm penibil, în primul rând, incoerenți și îndrugăm niște cuvinte fără nici o noimă. Simț de cele mai multe ori că apărem precum oamenii aia entuziaști din spatele vorbitorilor care sunt bucuroși că apăr pe undeva în direct și se scălâmbaie prostesc.

Simt câteodată că suntem niște copii retarzi. Haideți să fim sinceri, fiecare dintre noi . Să spunem efectiv ce ne doare, ce vrem , nu să preluam niște teme vehiculate “intelept” de careva din jurul nostru. E evident că nu ne pricepem la politică sau să conducem corect vreo organizație complexă, instituție , ce-o fi, darămite o țara. Eu nu știu să conduc autobuze. și nici voi nu știți . Ce putem face însă este să ne facem treabă noastră corect. Să mergem la interviurile de angajare fără să întrebăm în loc de bună ziua “da’ cât e salariu?”, să punem mână să muncim, să fim conștienți că acțiunile noastre directe generează efecte concrete. Cine va pune să dați spagă? De ce dacă greșiți social puneți mână pe telefon și sunați un prieten? De ce nu va luați bilet la autobuz? De ce trebuie să convingeți polistisul cu “haide sefu’ am greșit și io’ “. Nu uitați că fiecare dintre noi alimentează sistemul lor. Suntem revoltați de toate efectele negative ale unui sistem pe care ni l-am dorit și pe care nu am făcut nimic să îl schimbăm. Plăți-va taxele. Faceți lucrurile corect și sănătos. Munciți. E evident că nu o să faceți profit, e evident că sistemul și nivelul actual al taxelor nu o să va lase deocamdată să faceți asta.

Dar nu va mai legați viață cu sârmă. Ați văzut ce se întâmplă. Haideți să fim corecți și să cerem tot după ce oferim tot. Haideți să fim cât putem noi de normali și decenți, de buni. împreună putem învinge tot, biocratie, sistem greoi,interese personale, dar cu determinare, corectitudine și perseverență. Haideți să nu ne mai bucurăm la un amărât de capsator pe care l-am sustras compensatoriu pentru faptul că suntem nemulțumiți de salariu. Investiți în voi, cere-ți maxim în fiecare zi de la voi și veți avea rezultatele dorite.

Despre #Colectiv și tot ceea ce s-a întâmplat acolo, suntem prea mici și insignifianți în față morții. Nici nu pot să îmi dau cu părerea. E mult prea dureros, absurdul unei situații complet injuste. Mă simț vinovat la fel că fiecare dintre noi. Noi ne omorîm între noi sufletele. Puteam fi oricare. Oriunde și oricând. Simțim indignare,frustare și poate o poftă organică de sânge. Dar nu putem compensa cu nimic morțile oamenilor din acea seară. Cu nici un teledon sau campanie de strângere de fonduri. Vreau să văd un părinte bucuros că o televiziune a strâns 900.000 de euro din donații pentru victimele acestui eveniment nefast. Defapt, nu vreau să văd. Nu pot să mă gândesc și să îmi imaginez ce simț acești oameni. Pur și simplu nu cred că putem să ne imaginăm. E mult peste limită imaginației. E prea crud și sângeros scenariul. Mult prea multe cauze și mulți prea mulți implicați. Suntem prea mulți (vreo 19 milioane ) implicați și vinovați.

Așa după cum au scris mulți, nu e niciodată prea târziu. Acum e momentul în care putem să ne schimbăm cu toții în bine. Să fim mai buni moral,social,profesional. Să fim corecți cu noi și cu cei din jurul nostru. Acum putem să ieșim în stradă și să le spunem tuturor printr-o mișcare coerentă, decentă și rațională ce vrem sincer, fără slogane politice și false abordări, fără teme universale și insipide. Pornind de la președinte ( că element reprezentativ al instituțiilor noastre) și terminând cu cei mai tineri din jurul nostru, să definim normalitatea și decentă într-o formă pe care ne-o dorim, o acceptăm și o respectăm.

Nu fiți comozi . E mai ok cei drept să stăm în spatele televizorului și să butonăm între principalele canale de știri și să ne dăm cu părerea așa. Dar poate ipocrit. E șansa noastră poate să dăm voce unei clase de mijloc inexistente până acum. Suntem o prelungire a victimelor de la #Colectiv: arhitecți, fotografi, medici, artiști, corporatiști, ce-om fi. Suntem toți . Haideți să arătăm televiziunilor cum arată 30000 de oameni cu adevărat . Dar coerenți și sinceri. Lipsiți de “bucuria” unui check-în pe facebok de la Km 0. și pașnici. Acum, când mai putem să fim. Cine știe?

PS: Salut pe această cale primul control pe care l-am avut în ultimii 15 ani în care nu mi s-a cerut spagă și nu am fost amendat. Nu o să va spun numele celor care m-au vizitat, pentru că nu vreau să îi laud în vreun fel, e absolut normal. Nu mă interesează motivele pentru care nu au făcut-o. Așa este normal și decent și sper că această să fie direcția corectă în care să ne îndreptăm. Asumarea vieții și a acțiunilor noastre contează și face diferență.

Ne vedem diseară, oriunde o să fiți. E frumos afară, suntem împreună. și mai ales, vii. Să rămânem așa.

Via Vreau să protestez


Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Previous Post

Atenție, la proteste nu ești singur!

Next Post

Daniel, cred că nu am înțeles eu rolul bisericii!

Related Posts