Azi am fost bunul samaritean si prin urmare am mers sa donez sange.
In sala unde donam era o situatie… cel putin ciudata.
In drapta mea eta un copil speriat, cu picuri de transpiratie cat o nuca, palid precum untu’, care strangea si deschidea pumnul intr-un ritm alarmant.
In dreapta mea erau doi tilici, care discutau despre cat e de buna posirca facut de un alt prieten de-a lor, citez: Ba! Fute-m-as! Ii tare posirca aia, io beu orice, da asta nu o poci bea!
Eu, putin nelinistit, cu stomacul borobolosind de la ceaiul cu paine si pateu de aseare pe care l-am mancat. Pe semne ca ceaiul hepatic nu e indicat. Plm, altu’ n-am avut si mi-o fost lene sa merg sa cumpar (bine, is zgarcit, de aia nu am mers sa cumpar) si totodata mi-o fost lene de mancarea copilariei… prin urmare, ceaiu’ hepatic si-o facut treaba si mi-o curatat, peste noapte, nu doar bila.
La masa din fata paturilor sunt doua asistente, una completeaza, destul de plictisita as zice eu, pe niste fise. Iar a 2-a, scrie pe o perfuzie si niste eprubete.
Iar in fata noastra, singuri as putea spune, pentru ca nimeni nu-i asculta, in afara de mine, doi vanzatori.. un tip si o tipa
:-)) io donez sange si asta incearca sa-mi vanda cupoane de reducere la ceva centru SPA twitter.com/ciulea/status/…
— Dan Ciulea (@ciulea) January 29, 2013
