Radu Hângănuţ:

Dincolo de victime umane și pagube materiale, cele mai grave efecte ale terorismului sunt cele de ordin psihologic.

Ne pierdem logica, de exemplu. O pierdem și vedem în refugiați atentatorii care astăzi au oprit capitala Europei. Dar ne întrebăm dacă are logică? Are logică pentru o organizație teroristă să trimită cu barca și pe jos, din Siria, teroriști care au văzut Belgia poate doar pe hartă și la TV și care probabil s-ar pierde prin oraș de trei ori, cu tot cu bombe, încercând să găsească metroul ce duce la stația Maalbeek?

Apoi uităm fapte. Uităm ca cel puțin în cazul atacurilor din Franța, atentatorii au fost cetățeni europeni. Adică oameni care au crescut și au trăit, exact ca și noi, în Europa. Nu au venit pe cămilă și nu au traversat Mediterana.
Și apoi uităm esența. Uităm ce își propune în general terorismul: să sperie și să ne facă să ne gândim dacă nu cumva ar fi bine să renunțăm la câteva drepturi în speranța că teroriștii se vor opri. Atacul de la Charlie Hebdo a trezit multe voci care spuneau „da, e nasol ce au pățit, dar poate ar fi bine ca de acum să nu mai luăm la mișto religia asta”. Astăzi, la Bruxelles, mesajul pare să fi fost „Dacă vrem asta, venim până lângă cele mai importante instituții ale voastre și vă arătăm că democrația voastră nu înseamnă nimic”.

Înainte să ne simțim invadați, înainte să închidem toate granițele și să urlăm că UE a eșuat, înainte să spunem „da, ok, hai că de dragul securității e ok să fie ascultate toate telefoanele”, înainte să punem la eșafod toți refugiații… haideți să gândim. Nu ar trebui să fie atât de greu, în condițiile în care asta ne diferențiază de bolovanii cu care azi am cam tot aruncat.