Urasc promisiuniile! … In primu’ rand pentru ca pun o presiune mare asupra mea … si pe langa asta mi si destul de greu sa refuz. Eu, daca zic ceva (vorba aia o zis o zis), darminte daca promit, ma strafloc tat sa fac aia. No’ si daca nu imi iese, ma simt vinovat, ca i-am zis la ala ca il ajut, ca plm … Amu’, daca ii promit … api aci ii cu o cu totu’ alta problema … tai in draci, in stanga si’n dreapta, numa sa fac ceea ce am promis.
Io stiu ca o sa spuneti ca ii putin ipocrizenie sa faci diferenta intre a promite si a zice, si ca pana la urma ar trebuii sa fie una si aceiasi chestiune … da’, pentru mine unu nu e … si prin urmare urasc promisiuniile.
Acum, daca e sa privesc din cealalta parte a discutiei … cand mie mi se promite ceva … aci e si mai nasoleana problema … in sensu ca efectiv nu inteleg de ce sa promiti ceva, daca tu esti constient ca nu o sa ai capabilitatiile necesare (indiferent care or’ alea: financiare, indisponibilitate, chestiuni care nu depind de tine) pentru a-ti duce la bun sfarsit promisiunea.
Efectiv, sunt dezamagit de acesti oameni… nu ma supar pa ei, dar ma dezamagesc … si nu inteleg un singur lucru:
De ce draq sa promiti, daca tu esti constient ca nu o sa faci ce promiti?
In ultima perioada (de cativa ani), am observat ca efectiv cuvantul promit, este folosit in loc de buna ziua (si aici ma refer la relatii de business) … asa numa’ sa fie folosit …
Oare, noi, plebea am invatat de la conducere tarii sa promitem orice in nestire, numa’, numa’ sa il facem sa semneze contractu’?
Problema e ca in ultima vreme, asta incepe sa se exstinda si la viata de zi cu zi … incep sa primesc promisiuni desarte si de la amicii mei … ceea ce este extrem sanctionata.
Cine te-a suparat mai ca vin si il iau de guler ? 😛
Subscriu la ce ai zis in legatura cu obisnuinta si totodata usurinta cu care se promite… (e un soi de tic verbal).
O zi faina!
oamenii considera ca scapa mai usor si mai repede daca promit.
“Promit” e un fel de “te iubesc”, numa’ ca mai neserios.
@tvdece corect! … nu mi’o trecut prin cap … dar pana la urma ii aceiasi finalitate .. sa te fufu … faina asemnare… faina! 😀
unii nu pot refuza si gata. si daca vine cineva la ei si te iau cu “promite-mi ca …(orice)” nu le este la indemana sa refuze. si atunci…exact ce-ai zis
alte cuvinte afectate de inflatie: sinceritate si seriozitate. Nu exista emisiune cu politicieni in care sa nu-i auzi cu pieptul bombat perorind: “Va spun cu toata sinceritatea/seriozitatea …” Deci cu “toata”, nu doar cu o parte! 🙂
De promis multi promit..iar chestia asta tine mai mult de “onoarea” acelui om 🙂
Unii promit ci intentii bune, dar nu reusesc sa se tina de promisiune. Altii nici macar nu cunosc semnificatia cuvantului.
@Cassy: Mai exista onoare?