fbpx

Proaspat absolvent, ai grija ce-ti doresti

Cumva, si unu si celalalt privesc gresit problema. Mie unu, mi se pare logic ca renumeratia sa fie in concordanta cu munca depusa si rezultatul obtinut… asa am gandit de cand ma stiu!

De cand ii lumea si pamantul, tinerii care ies de pe bancile scolii nu sunt pregatiti pentru jobul pe care il (vor) ocupa… cel putin nu asa cum ar vrea angajatorul. Hai sa nu exagerez spunand ca toti, dar marea lor majoritate nu doar ca nu sunt pregatiti, dar nici nu realizeaza asta si cer super-salarii sau alte facilitati de la angajator.

Cumva, si unu si celalalt privesc gresit problema. Mie unu, mi se pare logic ca remuneratia sa fie in concordanta cu munca depusa si rezultatul obtinut… asa am gandit de cand ma stiu!

camin 3 observator

Poza  furata de la Mircea Rosca (merci ba!)

Imi amintesc, ca in anul IV sau V de faculta, cand majoritatea colegilor au inceput sa isi faca griji pentru ziua de maine si au inceput sa-si caute de munca (mandru-n suflet va anunt ca io lucrez din anul III de faculta), am avut o discutie cu o colega.

Ea ne spunea ca nu are de gand sa se angajeze orice si oriunde. Printre cerintele ei se numarau: telefon de serviciu (pe vremea aia, telefonul mobil se folosea pentru dat beep, si vorbit la secunda… mai tineti minte prima secunda gratis?), sa ii fie platite deplasarile, masa si hotelul, plus un salar de minim zece milioane (in conditiile in care, eu aveam un an vechime si luam undeva la trei milioane, iar salarul minim era doua jumate… parca, p-acolo oricum).

Evident, ca i-am spus ca stiu locul de munca perfect pentru ea. I-am spus ca stiu un loc de munca unde cu minimul de experienta pe care il are, chiar daca inca nu a terminat scoala, ii vor fii platite deplasarile, hotelul, mai mult ca sigur ca si cate-o masa, si cu siguranta va castiga minim zece milioane pe luna… conditia fiind sa fie silitoare, doar ca nu stiu daca ii convine.

Ea, plina de entuziasm ma intreaba ca unde-i locul respectiv, ca se duce de maine! Eu, ca un bun samaritean ii raspund ca pe calea turzii!


6 comments
  1. Ti-am mai citit undeva povestea asta, o varianta mai scurta, de ziceai ca de atunci nu a mai vorbit cu tine in veci pururi amin!
    Aa si cred ca era vorba de primele 3 secunde gratis, la Connex Go 😀

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Previous Post

Geamurile astea

Next Post

Crema de zahar ars

Related Posts