Istoria gastronomică a României este, cum să o spun astfel încât să nu fiu înțeles greșit? Ăăă, cred că bunicul meu a exprimat-o foarte bine când i-a spus unui țigan care venise să muncească cu ziua la el:
Îmbucă de două ori din prună!
Grija noastră principală era să ne umplem mațul, nu contează cu ce, important era să fie plin. Evident că ne-am dezvoltat așa din cauză că am fost și suntem săraci. Normal că din acest motiv suntem ”specializați” în tocănițe și ciorbe.
Ce avea săraca tanti prin cămară, fierbea totu la un loc, mai băga niște apă, ca să o lungească, să umple mațul și aia e. Ce steak de vită? Noi nu știm să gătim carnea de vită, maxim o tocană. Ce supă cremă? De unde atâta materie primă? Din doi cartofi facem o zamă de potrocee de-ți stă mâța-n coadă!
Nu vreau să mă înțelegeți greșit, nu mă plâng, nu sunt supărat, doar vreau să conștientizăm moștenirea culinară. În timp ce francezii inventau deserturi, ca să-și satisfacă papilele gustative, noi inventam noi moduri de a prepara resturile dintr-un porc, pe care în mod normal le aruncam, dar pe care, vorba cântecului, ar fi păcat să le aruncăm. Drept urmare avem răcituri (cred că în unele zone se numește piftie), o mâncare care practic nu face nimic altceva decât să-ți umple mațul.
Și atunci, dacă nu știm ce înseamnă mâncarea, sau mă rog, dacă am fost învățați că mâncarea este de fapt o pedeapsă pe care am primit-o de la divinitate pentru că am râvnit la, culmea, fructul interzis, cum să ne comportăm altfel? Dacă nu mâncăm, o să murim. Fix așa ne comportăm!
Nu are prea mare importanță ce înfulecăm, important este să nu murim. Așa am fost învățați, așa am fost crescuți, așa trăim.
Iar dacă noi nu punem preț pe mâncare, cum ar putea un bistro, restaurant, pub, într-un cuvânt, un business să pună? Dacă singurul motiv pentru care tu mănânci este să-ți umpli mațul, e normal ca această dorință să-ți fie satisfăcută de către businss-urile la care apelezi (bistro, restaurant, pub etc). Nu?
E normal ca aceste afaceri să nu se chinuie să gătească cu materie primă de calitate. E normal să cumpere roșii fără gust din supermarket-uri și să-ți facă o salată caprese, care nu are niciun gust. E absolut normal ca după ce tu o mănânci să-i compătimești pe bieții italieni. E normal!
Acum nu îmi dau seama de unde ar trebui să înceapă această schimbare: de la consumator, afacerist sau de la guvernant. Sincer, nu îmi dau seama cine ar trebui să conștientizeze că românii, în momentul de față, mănâncă doar ca să umple mațul. Vă rog, nu vă atacați fără motiv, și să-mi răspundeți, sau mai bine spus să vă răspundeți vouă sincer: în momentul în care mergeți la restaurant vă uitați la gramaj și preț? Vă faceți în minte un calcul simplu: hmmmm, să dau atâția bani pentru atâtea grame?
E clar că dacă guvernul ar favoriza consumul de materie primă locală, dacă ar fi mai ușor pentru un bistro să cumpere roșii de la tanti din curte, brânză de la stână și fructe din livadă, e clar că noi, consumatorii, am mânca chestii mai calitative și mai gustoase, vrând-nevrând. E clar.
E clar și că, dacă, businiss-urile ar insista în a-și procura materia primă de la localnici (în Cluj-Napoca eu știu 2 bucătării că fac lucru acesta, nu spun că nu fac și altele, spun că Pensiunea La Mesteceni și restaurant ROD sigur fac asta) s-ar simți în produsul final, am simți și noi, consumatorii, iar într-un final ne-am înnvăța.
E clar că dacă și noi, consumatorii, am începe să triem ce mâncăm, dacă nu am mai cumpăra nici noi, din comoditate, roșia fără gust de la alimentară, asta s-ar răsfrânge nu doar asupra noastră, ci și a afacerilor locale. E clar.
Dar cine are timp și chef de educație? Noi nu, guvernul nu, business-urile nici atât! Nu condamn, constat.
ca orice tip de educatie, educatia culinara necesita timp si bani, mai ales bani.. daca ai bani de o gaina pe luna si ai 4-5 membri plus un servici de 10 ore pe zi nu mai ai timp de creatie culinara.. de educatie, faci ce poti cu resursele ce le ai ca sa fie matul plin la toata lumea… inca suntem saraci si asta se vede nu doar in mancare
Oarecum ..Da accept articolul dar sunt prea multe de discutat pe lângă subiect.De ce mi-a atras atenția?Pentru că am avut o problemă cu un producător local.Ei pur şi simplu..Sau o parte din ei nu ştiu să fie oneşti.Pe scurt,în momentul în care am făcut o comandă mai mare pe care eu nu ştiam că nu o poate o ora..Mi-a vândut un produsul contrafăcut doar ca să nu mă refuze..Şi să ia banii evident.Ş nu există o entitate care să verifice real autenticitatea produselor.Multe sunt doar cosmetizate şi făcute să fie vândute.Nu din pasiune pentru produs.Cum spuneam,sunt multe de spus.Şi da..Noi am gătit de foame.Ca şi vesticii.Bucătăria rafinată s-a născut în umbra curților regale şi a bogătaşilor în general care au depăşit condiția de a nu şti dacă poat pune ceva pe masă a doua zi.Asta nu ştirbeşte însă.cu nimic caracterul original şi unic al bucătăriei Româneşti.Deşi multe din preparatele noastre se.găsesc şi la popoarele din jurul nostru “Balcan Stile” Gustul nostru este cu desăvârşire unic şi place tuturor.Personal îl găsesc şi net superior .Dar poate că sunt subiectiv.
:-)) Bună asta cu ”accept articolul”.
În ce domeniu lucrezi (ai spus că ai avut o problemă cu un producător local – sau era doar un exemplu ipotetic?)?
Nu contest faptul că unii sunt mai, ăăă, cum să le spun, intreprinzători, dar asta nu înseamnă că trebuie să cumperi materie primă slab calitativă. Dacă vrei putem s discutăm de modalitățile în care te poți proteja, dar aăsta e un alt subiect.
Eu nu am spus că mâncarea noastră nu e gustoasă, nu asta e ideea articolului, vorbim de cu totul și cu totul altceva: nu avem cultură gastronomică, drept urmare nu știm să mâncăm.