fbpx

Marin Cristian – scriitor

Ciupanezul Un timp ireversibil pe ale vietii valuri
Ce provocate sunt de oameni de pe maluri.

Marin Cristian aka CIUPANEZUL, este un tanar student la Politehnica, Facultatea de Transporturi, in ultimul an … si contrar astepatarilor (studentii de la poli sunt priviti cu ochi, sa nu zic rai, dar strambi … stiu … si eu am terminat tot poli 😀 ) are o inclinare … de-a dreptul panta …. spre poezie.

Si, dupa cum bine spune el: Poeziile sunt modul meu de a comunica intr-un mod mai util si mai placut cu cei care inteleg acest lucru. Primele mele poezii le-am scris in liceu, prin clasa a IX-a. De-atunci compun poezii si-mi place. Inspiratia imi vine din viata de zi cu zi, poeziile mele exprima realul, exprima ceea ce simt si trebuiesc luate ca atare, fara prea multe interpretari. Sunt scrise pentru cei cu sau fara imaginatie, sunt scrise pentru oameni, de un om, cu pasiune.

Cateva din minunatele lui poezii:

Ireversibil timp

În veşnicia timpului necruţător
Iubita mea, eu stau să mor.
Să mor … de gânduri, vise şi de al tău dor.
De ce timpul este necruţător?

Necruţătoare-s multe cele pe Pământ
Sunt visuri răspândite pe-al speranţei vânt,
Sunt clipele de fericire trăite-n al iubirii cânt.
Au fost, sunt şi vor fi în continuare, pe Pământ. [cititi restul poeziei aici]

Fericirea

O, tu … acea fiinţă omenească
Făcută doar dintr-o buca’ de Pască,
Lăsată dinadins să stăpânească
A lumii lucruri.

Ciudată formă ai primit
Chiar de la Cel ce te-a-mplinit
Probabil El nu s-a gândit …
Eşti fericit? [cititi restul poeziei aici]

Mai multe poezii gasiti pe blogul personal (si din cate am inteles de la el o sa isi faca un subdomeniu special pentru poezii – ASA SA FACI! ASTEPTAM!)

L.E.

Promisiune dusa la capat, avem o adresa speciala doar pentru minunatele sale creeatii: http://poezii.marincristian.ro!

Nu inchid acest articol, pana nu public poezia mea preferata (scrisa, binentele tot de el!)

E greu

Dacă ştiam că doare-aşa iubirea noastră
Dacă ştiam că ai să fii nepăsătoare
Şi să priveşti cum inima îmi moare
Mă închideam în galaxia mea albastră.

Dacă ştiam că tot ce spui e o minciună
O taină lungă, mârşavă, dar bună
Şi dacă eu ştiam că semn nu ai să dai
Demult eram, iubita mea, în Rai.

Dar timpul trece peste mine îngrijorător
Şi trece greu şi-aduce gânduri şi mult dor
Dar ce-ai ales, ales să fie
Mă zbat demult în trista agonie.

Mă zbat şi cad, mă scutur, mă ridic
Şi cad, mă zbat şi moare ultimul fior
E 18:57 şi sufletul mi-e trist şi bătrâior.
Demult sosit-a timpul cel fatidic.


7 comments
  1. sincer iti spun, ca toti cei prezentati in Galeria de Arta … MERITA (cel putin din punctul meu de vedere) … asa ca iti doresc, atat tie, cat si celorlalti multa multa BAFTA! si sa nu renuntati la talente! … si cand ajungeti mari, sau mai mari sa nu ma uitati 😉

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Previous Post

Primavara … speranta vietii!

Next Post

Punctualitatea

Related Posts