fbpx

M-am vindecat de insomnie

O solutie simpla.

Nu stiu voi, dar eu chiar am avut problema asta. Primul gand care mi-o venit in minte, cand am realizat ca am o problema cu somnul, a fost: am imbatranit! Si instant mi-am adus aminte cum dormeam, vorba cantecului, cand faceam ceva prostie, ma certau ai mei, plangeam ca din gura de sarpe… Dormeam, vorba baladei, ca un prunc dupa o astfel de consumare psihica.

Acum, dupa ce am crescut imi e cam greau sa mai fac asa ceva. Nu ca nu m-ar certa ai mei si acum, ca doar is tot coptilu’ lor, stiti si voi cum parintii isi vad progeniturile ca pe niste animalute lipsite de aparare… In fine, divaghez, ideea e ca imi e greu sa mai plang cu atata patos precum in copilarie. Atunci cand ma suparam de ceva, plangeam pana la epuizare. Ma suparam cu adevarat. Dupa o tura de plansete, aveam nevoie de minim doua ore de somn ca sa-mi revin, sa ma pun pe picioare, sa pot sa-mi reiau activitatiile de zi cu zi.

Asta era atunci, acum in schimb, ma puneam in pat, nu dormeam toata noaptea, pe cand atipeam trebuia sa ma ridic din pat si sa merg la birou. Nasol. Pentru ca din cauza oboselii imi era si mai greu sa ma odihnesc si tot asa… Se duce dracului. Eram nervos, recalcitrant, imi sarea tandara din orice si pe langa asta nici nu fumam.

Si asta o durat undeva la un an, un an jumate doi.

Asta pana am descoperit plimbarea. Nu intelegeam eu de ce batranii se plimba de nebuni la ora 5 dimineata si seara la 19-20. Credeam ca nu au somn si se plictisesc sa stea cu ochii-n tavan, probabil ca de acolo o plecat, daaaar a functionat. Cu cat fac mai mult efort fizic, cu atat somnul imi e mai linistit. Nu vorbesc de mers la sala si sa ma rup. Nu vorbesc de mersul pe jos in timpul zilei. Vorbesc de a nu mai da telefon de la usa sa imi arunce buburuza pe geam cheile de la masina pe care le-am uitat acasa. Vorbesc de nu a mai ruga colegii de birou, cand merg sa-si cumpere de mancare sa-mi cumpere si mie. Vorbesc de lucrurile simple… de a nu mai refuza sa mergi tu sa le faci.

Ieri, spre exemplu, doar pentru ca am refuzat refuzul de a mai merge pe jos, am facut 5,7 KM. Is foarte mandru de mine.

5.7km

Articol scris la 3 noaptea.


1 comment

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Previous Post

Apropo de LIKE

Next Post

A venit!

Related Posts

OK, e gratis, dar …

Ma, sunt indignat! Vad ca din ce in ce mai multi romani (cand spun romani nu ma leg de neam, spun romani din simplu motiv ca ei sunt majoritatea care imi populeaza campu’ vizual, auditiv si mai nou cei care imi sufla’n ceafa! … daca traiam in germanie, ziceam nemti), dau vina pe un produs/serviciu ca e gratis. Adica, vorba aia … ce asteptari sa ai daca’i gratis … adica no’, calu’ de capatat nu se cauta in gura de dinti!
citește mai mult