fbpx

La polog …

Ieri, am fost sunat de mama, sa ma intrebe ce mai fac (in ideea in care, fiind Sf. Ilie, ea so’gandit ca nu lucram – de Sf. Ilie e interzis cu desavarsire sa faci anumite munci … printre care se numara si munciile campului), asa ca, in mintea mea intortocheata so’declansat un rau de amintiri legate de muncile prestate din perioada copilariei.

Si, normal, fiind vara, principala activitate din aceasta perioada, era pologul (stii ce e polog? … fanul … taierea ierbii de pe camp, uscarea si aranjarea in claii de fan)

claie de fan

Mi-am amintit cu drag, de nervii pe care ii aveam in fiecare vara, datorita faptului ca trebuia sa ma trezesc de dimineata ca sa merg la Pruni (un deal unde avea bunicu’pamant), datorita faptului ca fiind mult prea mic pentru a cosii, eram obligat sa dau cu grebla (munca de femei … mare necaz pe mine), datorita faptului ca eu eram cel trimis dupa apa (era un izvor, nu tocmai aproape de locul unde faceam fanul … da’aia era apa pe care o consuma bunicu’… si normal ca trebuia sa fie rece … prin urmare, clar ca tot la cateva zeci de minute, maxim o ora trebuia sa indeplinesc aceasta sarcina … ca doar se incalzea apa), datorita faptului, ca aveam greutatea excelenta pentru a calca claiile (si ma zgariau paiusele de fan, si ma enerva ca aveam fan inclusiv in chiloti) … dar, cata bucurie imi producea pauza de masa (in fiecare zi se faceam picnic – pauza de masa tinea destul de mult … ca doar nu puteai sa lucrezi in plin soare), ce fericit eram, cand ma jucam prin fan cu ceilalti plozi aflati la munca (tot in pauza de masa) … si sa nu uitam, de superbul sentiment pe care il ai sa dormi la ora 13,14 la umbra unui stejar gros avand ca perina un smoc de fan (mirosul fanului proaspat …PRICELESS)!

Voi ati participat la astfel de activitati?


16 comments
  1. Si inca la cate… Partea dureroasa era ca neamul Prunilor fiind destul de mare, aveam 2 luni de rotatie la asa ceva. Ce sa mai vorbesc de colinele Pipirigului care isi ascundeau izvoarele prin paduri. Aia senzatie tare sa te intalnesti cu ursu……..

  2. oho! dar sincer nu mi-e dor. am urat si urasc senzatia de zgarieturi de fan pe piele. daca eram si transpirat, ala eram.

    somnul de la 13-14 era cu Andrei Gheorghe? :))

  3. eu imi luam pantaloni lungi ca sa nu ma zgarie fanul… da ma topeam in ei de caldura. o alta amintire este cicoarea – ceva bautura instant cu gust apropiat de cacao pe care bunica o punea tot timpul cu noi cand mergeam la fan

  4. sigur ca da! erau 2 saptamani pe an din iunie cand mergeam la polog
    cu toate acestea ce imi vine acum, in minte sunt doar chestiunile care ma enervau cand mergeam la polog ( eram cea mai mica din zona si atunci eram sacrificata la diverse munci care bineinteles nu erau pe placul fratilor mei mai mari:
    – bunicii ma puneau tot timpul sa le aduc apa rece de izvor ( care nu era f aproape, de altfel) si pana ajungeam eu inapoi se cam incalzea …si pana se termina ziua de lucru mai faceam cate un drum la izvor…; de fiecare data la finalul zilei de munca bunicul meu imi verifica grebla de adunat fan ca stia el ce stia ( zilnic , dar zilnic rupeam minin 1 dinte la grebla 😛 ) din cauza ca eram mai copchila nu stiam sa umblu cu ea foarte bine…
    aaa si piesa de rezistenta …nu suport gazele de nici un fel…

    iar ce mai imi amintesc e cat de mult asteptam sa se stranga fanul in acele gramajoare (capite) si ne adunam totii copii si ne jucam de-a v-ati ascunselea …faine vremuri, oricum

  5. ooooooooo… vai.. am crezut ca am fost singura care am suferit de aceasta napasta, 2 saptamani zi lumina la bunica la fan, in copilarie, in fiecare vara. Pfai.. de cand am intrat in clasa a12a nu am mai facut, platim oameni, da era un adevarat chin. Eu si grebla… mai bine pazeam vacile la pasune. sa vezi tu ars de soare si insolatii cateodata 🙂 mai fac rudele mele, mama asa cand sunt acolo, da mai, la tara, nu se mai gata fanul ala.

    dupa ce sa zicem ca e strans tot si pus pe unde trebe, pologu, ca asa ii zice si in zona Dornelor, nu iti tragi sufletu bine ca creste iarba, mama ei, si tre sa faci inca o tura, otava – deliciul rumegatoarelor!!!

    si uite asa, sclavul vacilor si al oilor… “din asta am trait din pana sa le aveti pe toate sub nas…” corect, da nu e musai sa iti placa.

    a, toamna, sapat cartofii :)) lol deci e o adevarata distractie, primavara pus cartofi, vara fan, toamna scos cartofi vai… 🙂 viata de taran adevarat. ca arabii cu caldura, tre sa fii obisnuit, ca sa suporti viata asta

  6. noroc ca eu trebuia sa invat ptr examenul de facultate si asa ca eram scutita de mers la pruni.altii nu!!!
    dar lasa ca si eu am invartit la rosia fanul pe langa par de m-am saturat.dar cum zici noroc de pauza de masa , cu carnat in untura, paine si rosii, i miss that!

  7. Tata e din Rodna (Muntii Rodnei) langa Sangeorz Bai (Bistrita Nasaud). Atat de fericit am fost ca am crescut si nu a mai trebuit sa merg vara acolo cu saptamanile… in fiecare vara trebuia sa urcam o gramada pe un deal si dai tata pana mori… si fiind mic ma trimiteau sa iau apa in galeti si pentru asta mai urcam ceva…

  8. uitasem de moionu…:)) ne-a terminat in ziua aia cu pretentiile cum trebuie lucrat fanu…am fost negrii pe plantatie pentru o zi ….

  9. la 10 ani am invatat sa mulg vaca. dimineata ma duceam sa imi mulg o cana de lapte pe care il puneam pe plita incinsa si il mancam cu paine facuta in casa

    de la 7 ani stau sa dau cu sapa. sa dau mancare la animale, sa conduc caruta si de la 6 ani am invatat sa calaresc.

    multe amintiri de la tara

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Previous Post

Dreptul la fericire

Next Post

Madalina Manole …

Related Posts