Ieri mi-am reamintit de piesa asta, pe care o ascultam pe ascuns… ca nu cumva sa ma auda parintii.
Bai, vreau sa va spun ca eu eram (sunt!) un copil cuminte… extrem de cuminte. Ma rog, probabil ca si mediu avea un cuvant foarte important de spus… adica, va spun dar sa nu mai spuneti la nimeni! Io, pana in clasa a V-a, nu am auzit injuratura! Si pana pe a VIII-a singura injuratura folosita de mine era… tobe: du-te-n puta mea!
Si ma gandeam io ieri, ca oricum o fost destul de liniste, acum cu acesu’ asta la internet, cine mai ajunge la 14 ani sa nu auda injuratura?
Hmmm…
Eu prima data am injurat cred ca pe la 7 ani…desi cred ca o merita fratemeu 😛
Nu aveam nici 2 ani 🙂 stiu de la parinti, si l-am injurat pe tata 🙂
ba, cred ca inainte sa ma nasc. dar prima dovada inregistrata de tovarasa educatoare era pe la 4 ani 🙂
Asta e o chestie destul de naspa :))
Yo am zis, mama, tata, pula :))… deci da nu ii ziceam injuratura… apoi am auzit yo pe la niste oameni cuminti “alupigus”si toata ziua foloseam fara sa stiu ce ii aia… dar prima injuratura zdravana mi-a zis mama ca am tras-o pe la 2 ani juma, cand eram eu cu mama si o prietena de-a ei cu inca un copchil ca mine, la o cofetarie si mamele noastre ne-au luat prajituri si copchilu ala nu manca… si eu nervos m-am uitat la el si i-am spus “papa-n pula mea” :)) deci am fost precoc :))
am injurat de la varsta de 5 ani :)) si am vorbit serios cand am zis asa bineinteles nu stiam ce este aia dar mai auzeam dupa la ai mei :)))