O luna, patruzeci si cinci de zile mai exact!
Cea mai lunga luna din viata mea. Ma rog, nu vegetarian in adevaratul sens al cuvantului, doar ca nu am mancat carne. Asa mi-o venit mie… sa fac o cura de detoxifiere.
Nu zic ca nu a avut efect. Nu zic nici ca o avut. Nu zic ca nu m-am simtiti bine in perioada aia… fizic vorbind. Ca m-am simtit. Nu zic ca nu ma simteam mai obosit. Nu zic, dar m-am simtit… se poate ca nu din cauza asta.
In schimb, va spun, cu mana pe inima, ca a fost cea mai grea perioada din viata mea! Ca sa va faceti o idee, micuta, de cat de mult imi place carnea (de porc), am sa va spun doar ca slanina (care e unul din alimentele mele preferate) era garnitura aproape la orice. Puneam slanina in orice ciorba, puneam slanina in sarmale, gratare fara slanina erau de neconceput, la restaurant nu imi cumparam decat friptura tiganeasca, salata de boeuf o mancam cu slanina… 99% din mancaruri imi erau asezonate cu slanina!
Am vorbit la trecut, doar ca sa evidentiez titlu. Daca vorbeam la prezent nu era gresit.
Oricum, am suportat eroic toate mancarurile facute de Adi Hadean (nu stiu cum s-a facut, dar in perioada aia am avut onoarea sa merg la cateva mese pregatite de Adi… evident ca ma multumeam cu frunza de pe platou, nu de alta dar el facea asa ceva).
Incepusem sa fiu imun si la privirile pe care mi le aruncau chelnerii, oamenii cu care ieseam la restaurant, si uneori chiar oamenii de la mesele vecine, in momentul in care faceam comanda… eu ceva salata cu papadie, si buburuza isi comanda, in cel mai rau caz o friptura de curcan.
Am suportat eroic si chiftelutele, carnatul proaspat, caltabosul de porc si alte preparate proaspete din porc… pentru ca, nu-i asa, eu mi-am gasit sa sa fac cura asta de detoxifiere, fix in postul Craciunului… le-am suportat pe toate.
Dar in momentul in care am vazut jumarile. O Doamne!
(rabdarile s-or prajit di tat)