Focul…

Acest element datator de viata.

Cand am fost la pescuit (bine, eu nu am pescuit in adevaratul sens al cuvantului), in prima seara, pe lac, am aprins focul… pentru ca, cu toate ca era doar inceput de toamna, termometru ne arata, la ora 22, 13 grade celsuis. Avand in vedere ca noi aveam de gand sa stam toata noaptea, nici nu vreau sa ma gandesc cat a aratat la ora 3-4-5 dimineata.

In fine.

Focul e fascinant.

L-am aprins. Si am fost fascinati de el, precum un copil de o vata pe bat. Va dati seama ca nu-i prima data cand fac un foc. Va dati seama ca nu-i prima data cand il aprind fara pic de motorina, benzina, hartie… am fost uin mic Bear Grylls.

Fiind atat de fascinati de el, am inceput s ardem tot ce am gasit… de la sticla de whiskey goala. Care sia- facut treaba, si ne-a incalzit in vremuriule astea reci, pana la conserva de porumb… tot am ars. Ba, la un moment dat am pus pe foc si i vana de plastic, sparta, aruncata aiurea pe marginea lacului.

Focul da putere.

Datorita lui, a focului, am ajuns la o concluzie drastica. Focul instituie presedinti. Datorita lui, oamenii au ajuns (sau nu) in functii de conducere! Va dati seama, cum a reactionat omul la vederea focului?

Era sefu’ ala mare si tare (pe vremea aia seful se alegea dupa calitatiile trupesti: daca erai in stare sa-i spargi capul la cel din stanga ta, erai sef) in pestera cu tot haremul lui (pe vremea aia, un singur mascul perpetua specia umana… ca sa se nasca plozi mari si tari!) si intra, intr-o zi ploioasa, cel mai mic membru a tribului, cu un bat aprins si zice: In seara asta eu o sa perpetuez specia!


comments

Dan Ciulea

Antreprenor, blogger, gurmand, pasionat de fotografie si calatorii.
Ma gasiti pe:
Twitter, Instagram, Facebook

You may also like...

1 Response

Leave a Reply