Ca tot o fost ieri ziua celui mai iubaret Valentin din America, mi-am adus aminte de o poveste de dragoste .. poveste, care daca nu ma insel mi’o relatat’o sora’mea .. acum ceva timp …
Asadar, fara a mai sta prea mult pe taste, va spun ca erau doi tineri .. tinerii astia se iubeau extraordinar de mult, asa de mult se iubeau, incat intr’o zi, au hotarat sa isi lege destinele .. printr’o hartie … asa ca s’or luat de mana si s’or dus la sfat ca sa primeasca cei 150 de EURO pe care primaria ii dadea la tinerele ciori care se transformau in porumbei … cu acte.
Prima zi de tineri casatoriti, proaspata sotie, vrand sa isi impresioneze porumbelu’ ii gateste singura mancare pe care o stia sa o pregateasca .. si anume: cartofi prajiti cu carnat … la fel de prajiti. Sotul este atat de incatat de cina, incat in aceea noapte ii ofera porumbitei sa guste din fructu’ pasiunii.
Vazand porumbita ca porumboiu ii atat de incatat de mancare, a 2-a zi ii pregateste acelasi lucru … din nou efortu ii este rasplatit cu vorbe dulci si afectiune … a 3-a zi la fel, al 25-lea an la fel, si uite asa, ajung tinerii porumbei, in hiene batrane consumatoare de pastile ridicatoare de … moral, sa manance in fiecare seara minunata mancare de cartofi prajiti cu carnat ..
Pe patu’ de moarte, el, ii spune: Vino la mine draga mea, vreau sa iti spun ca ai fost o sotie extraordinara, cel mai bun prieten al meu, porumbita mea .. dar am o marturisire de facut … nu mi’o placut niciodata carnatu’ prajit … Ea: vai dragu’ meu, sa stii ca intotdeauna mi se facea rau de la el!
Amin!
Măcar ei au fost consecvenţi.
Deseori lipsa de comunicare în privinţa a celor mai banale aspecte destramă relaţii.
el a murit de la prea mult….
ea mai traieste inca.
cu altul.
si inca ii e rau.
ca e tot prajit.
Ferstehen Sie?
Nu a mai fost loc de comunicare de atata pasiune!
:)) Sună ca şi un banc.
hahah, foarte tare 🙂
Poi tocmai ai definit relatia ideala mai Danut, taci si inghiti pana la moarte. Si daca refuzi, ajungi ca mine 😉
:))