Are ea asa o chestie, ii place extrem de mult sa vorbeasca, si nu sa vorbeasca asa singura, ci sa poarte discutii cu mine … evident, ca aceste discutii nu le avem la cafea, sau la tigara .. sau la baute prin cluburi, noaptea tarziu … nuuuu, evident ca nuuuu!

Toate discutiile astea, mai mult sau mai putin filozofale, au loc, in acel moment al intalnirii noastre, cand ea se afla cu ceva la mine’n gura … cand ea are toata puterea asupra mea, cand imi este aproape imposibil sa ii raspund, si nu din cauza ca nu as avea ceva de spus, sau din cauza ca imi e frica (cu toate, ca intre noi fie vorba, nu imi e totuna sa o contrazic, cand stiu ca sfrederu’ ala ii controlat de ea) …

No’, si intr’una din sedintele mele cu negresa mea dentista, pentru ca trebuie sa va spun ca dentista mea e o negresa extrem de simpatica, pentru a mai destinde putin atmosfera, incepe sa’mi povesteasca despre vizitia pe care a facut’o weekendu’ ce’o trecut, la Brasov …

Si imi spune ea, cum extrem de mandra de noua ei masina, incepe si ii da, si ii da in gura, si ca, la un moment dat, in ceva sat inainte de Brasov, seara fiind, o opreste radaru’ … cum intrecuse putin limita, scoate actele fara sa mai comenteze, constienta fiind ca nu se pune in discutie suspendarea de carnet … si ca asta e, daca o calcat pe bec, plateste!

Ei bine, politistu’ ii verifica actele, o intreaba unde merge, de ce se grabeste, ca vita’i frumoasa … ma rog, bla’ bla’uri de socializare, si dupa cinci minute de parlamentare, ii da actele inapoi, nu ii face nici macar avertisment, si ii spune:

Lasa domnuta draga, ca daca noi intre noi nu ne ajutam …

Da … politistu’ era mai negricios si cu mustata!

Intotdeauna m’am intrebat cum functioneaza treaba asta … cum se face traducerea … adica is 5 traducatori acolo, toti asculta ce vorbeste ala de la pupitru, si apoi unu incepe sa vorbeasca (traduce) si ailalti incep sa’i sufle raspunsuri …

Serios, adica mi se pare imposibil ca unu singur, sa poata urmarii firul discutiei, si sa si traduca in acelasi timp … psf, astia de la conferinte / congrese nu vorbesc rar … nu asteapta dupa traducator … deci clar, nu poate unu’ singur sa faca fata la asemenea cerinta.

Oricum, Sambata asta ce’o trecut, am luat parte la o super conferinta, ce o avut loc in Budapesta, iar speakeru’ principal era neamt, si culmea, nu o vorbit in engleza, ci in germana, deci si prin urmare am avut nevoie de casca aia de traducere … (ieee, mi’am indeplinit o dorinta!)

Asadar, iau casca, o pun pe cap, si cu mana dreapta incep sa schimb canalele, pentru a’l gasi pe cel in romana. Odata gasit, incep sa savurez “lectura” … ma incanta la nebunie faptu’ ca traducatoru’ are intonatie … il imita pe speaker … mi se pare fascinant!

Dupa mai bine de doua ore de tradus, ne este prezentat un filmulet in mai multe limbi … prima limba: maghiara, in casca aud cu il cheama pe un coleg sa’i traduca … ca el nu stie ungureste! A 2-a limba germana … se descurca de minune. A 3-a limba, rusa … dupa ce termina ala de vorbit, traducatoru’ zice’n casca: nu stiu ce o zis, dar sigur o fost de bine!

Una peste alta, vreau sa va spun ca aceasta conferinta o durat in jur de 10 ore, si daca nu ii aveam pe cei 2 traducatori romani, nu cred ca rezistam … la un moment dat pe scena au urcat ceva romani pentru a fi felicitati, si traducatorii nostrii au spus ca si ei ar trebuii sa urce pe scena … ca doar si ei merita.

Prin urmare, daca asa se desfasoara traducerile si in parlamentul european, chiar nu ii inteleg pe cei ce absenteaza … e fun, mega fun … si mai fun, sa schimbi canalele si sa iti dai seama ca in engleza zice ceva, si in romana cu totul altceva!

Ma, nu ma intelegeti gresit, nu am pretentia, ca cineva ca el sa faca jurnalism … mai ales intr’o astfel de emisiune … totodata, nu contest ca nu suntem o natie de manelişti religioşi, devoratori de tabloide (daca imi permiteti sa il citez pe Zicu) … dar totusi, de aici si pana la faptu’ ca o avut un asemenea succes (da, am inteles ca tanti e invitata a 2-a oara consecutiv sa zdrobeasca pepenii de Dabuleni, cu tatele) mi se pare … uluitor!

(am scos filmuletu’ ca ma scoatea din sarite, se incarca si incepea sa holaie Mandruta pe fundal, cine vrea sa il vada, click aici )

Adica hai sa inteleg cum sta treaba… femeia asta, o realizat ca nu ii nici frunoasa, nici prea desteapta, si ca nu ii place sa inghita. Asa ca, ce poate ea sa faca sa devina celebra si cu bani? … hmmm, o stat, s’o judecat, si o ajuns la concluzia ca daca isi baga septe basculante de silicon in tate, o sa ajunga la nirvana!

Ei bine, nu s’o intamplat asta, si o decis, ca publicu’ larg, o sa aprecieze daca, o sa sparga pepenii de Dabuleni, cu monstruozitatea pe care o are sub gat … ma, io nu am nimic cu ea, serios … nici cu cei care se uita la ea cu mirare … nici o taina nu am. Ce ma frapeaza pe mine, e de ce are un asa succes o chestiune, stupida in primu’ rand .. adica, daca imi bag o bata de baseball pe madular, si incep sa sparg pepeni de Dabuleni, o sa fie ceva iesit din comun? … nu prea vad de ce .. adica plm, ii sparg cu bata de baseball, nicidecum cu altceva … sau ma insel eu?

Crinel a fost plămădit în acelaşi fel ca orice altă fiinţă cuvântătoare: dintr-un spermatozoid învingător de tată şi un ovul ascultător de mamă.

Incă nu se lepădase bine de scutece şi calităţile sale ieşeau la lumină Abia aştepta ca fratele său mai mare să îi fure sticla de lapte, pentru a fugi să ii spună mamei cu lacrimi în ochi ce I-a făcut Ghiocel .

Se juca cu roboţei făcuţi din pachetele de ţigări ale tatălui şi visa că într-un viitor nu prea îndepărtat fiecare om va avea un robot care îi va coordona activitatea stăpânului şi va raporta Robotului Şef orice mişcare necuvincioasă şi rebelă.

La gradiniţă el era acel băieţel nevinovat care îi spunea tovarăşei educatoare care dintre copii arunca jucăriile pe jos, cine făcea pipi în pantaloni, cine nu îşi termina sendvişul, cine fugea prin curte. Şi pentru această muncă, tovarăşa educatoare îl recompensa cu buline roşii, drept urmare avea cele mai multe buline; la fel şi în şcoală şi la facultate doar că primea altfel de recompense uteciste

Datorita “calităţilor” sale s-a angajat la o companie de telefonie. Nici ca îşi putea dori mai mult. Ori de câte ori simţea, ridica doar receptorul şi auzea orice convorbire telefonică. Se pare că ceva nu funcţiona tocmai cum visa el: cui să îi spună toate acele disciţii ce le auzea pe fir? Şi uite aşa s-a înscris într-un partid iar pentru virtuţile sale a fost transferat la o “cooperativă” cu o populaţie mai mare ca şi şef la Departamentul Personal.

Colegii erau mulţi aşa încât era ocupat tot timpul cu raportarea activităţilor acestora: cât stăteau în pauză, cât întârzie fiecare la muncă, câte ore suplimentare efectuau pentru binele comunităţii, cât timp pierdeau la ţigară…. Iar atunci când lipsea din birou lăsa reportofonul pornit în sertar pentru a nu pierde nimic din ceea ce se bârfea în lipsa lui. Crinel era preferatul Şefului.

Avea totuşi o nemulţumire. Angajaţii se simţeau încă prea liberi, se mişcau prea uşor. A văzut el pe Discovery că la NASA nu se intră şi iese aşa, cum vrea fiecare. Acum avea posibilitatea să-şi îndeplinească visul. A convins uşor Consiliul Director şi într-o zi la poarta instituţiei a apărut un aparat care monitoriza intrările şi ieşirile din întreprindere prin scanarea retinei. Aşa oamenii nu se mai simţeau liberi, nu mai pierdeau timpul la ţigară, nu mai întârziau, mâncau tot sendvişul dat de cooperativă fără să comenteze iar Crinel, dintr-o camera intunecata, in fata unui monitor zâmbeşte de fiecare dată când vede scanându-se o retină.

Un vis devenit realitate.

Este posibil ca în fiecare cooperativă, întreprindere, uzină, fabrică să existe un Crinel Turnălceanu, doar că încă nu ştiţi cine este.

Asadar, fara a mai sta prea mult pe taste, va spun ca erau doi tineri .. tinerii astia se iubeau extraordinar de mult, asa de mult se iubeau, incat intr’o zi, au hotarat sa isi lege destinele .. printr’o hartie … asa ca s’or luat de mana si s’or dus la sfat ca sa primeasca cei 150 de EURO pe care primaria ii dadea la tinerele ciori care se transformau in porumbei … cu acte.

Prima zi de tineri casatoriti, proaspata sotie, vrand sa isi impresioneze porumbelu’ ii gateste singura mancare pe care o stia sa o pregateasca .. si anume: cartofi prajiti cu carnat … la fel de prajiti. Sotul este atat de incatat de cina, incat in aceea noapte ii ofera porumbitei sa guste din fructu’ pasiunii.

Vazand porumbita ca porumboiu ii atat de incatat de mancare, a 2-a zi ii pregateste acelasi lucru … din nou efortu ii este rasplatit cu vorbe dulci si afectiune … a 3-a zi la fel, al 25-lea an la fel, si uite asa, ajung tinerii porumbei, in hiene batrane consumatoare de pastile ridicatoare de … moral, sa manance in fiecare seara minunata mancare de cartofi prajiti cu carnat  ..

Pe patu’ de moarte, el, ii spune: Vino la mine draga mea, vreau sa iti spun ca ai fost o sotie extraordinara, cel mai bun prieten al meu, porumbita mea .. dar am o marturisire de facut … nu mi’o placut niciodata carnatu’ prajit … Ea: vai dragu’ meu, sa stii ca intotdeauna mi se facea rau de la el!

Stimabilu’ Dominic, o fost putin dus cu pluta, cand o zis lucrurile astea asa de relaxat? … Pai, io, daca puneam mana pe documentele din care reiesa lucru asta, ii paruiam pa tati, de la soarecu’ din arhiva dosarelor, pana la secretara lu’ Udrea!

Pai se poate asa ceva? … Ba fraierilor, clientii aia care or plecat de la voi, or fost cei mai buni clienti de pe piata la ora actuala. Hai, sa analizam putin situatia. Ca sa te poti refinanta trebuie sa ai venituri pe cartea de munca (cartea de munca e generic, venituri dupa care se platesc impozite si taxe la stat), apoi trebuie sa ai un istoric cat de cat normal a acestora (nu ca acum patru luni erai somer, si azi esti director cu venituri de 80 milioane), si inca o conditie, la fel de importanta, e istoricul in biroul de credit … daca esti prezent acolo, ai sanse mari sa pupi sansele de refinantare, sa le pupi in semn de la revedere!

No’ bun, asadar, Dominic, o chierdut, fix clientii aia … aia care plateau la timp, aia care aveau scoring bun, aia care erau dispusi sa isi continue platiile lunare… si o ramas … o ramas … cu ce o ramas? … ati ghicit! o sa ramana doar cu aia care nu o sa se poata refinanta … cu sanse mari sa nu isi mai poata platii ratele lunare … asa ca….

Odata cu trecerea timpului, am ajuns si io mare scula’n bascula prin liceu, si am uitat de aceasta imagine … dar nu pentru mult timp, pentru ca, fiind la profilu’ de sculeri-matriteri, faceam doua saptamani practica … in … Compania Miniera Baia de Aries … din nou, plin de sculeri-matriteri … aceiasi imagine pe care am vazut’o’n gradinita … niste barbati cu nasu rosu, vorbind despre fotbal si mujeres… normal ca tot la cinci minute mergand in “debara” pentru a’si alimenta orgoliu din sticla aia de lamaita de o,5L

Ajuns in faculta, am intrat la sus numitul profil … metrologie ii numele de cod de la politehnica … si din nou, datorita sistemului de invatamant de pe vremea mea, am ajuns sa imi fac practica la … da, ati ghicit mina din Baia.

Cu trecerea timpului, am ajuns sa uit aceasta categorie de oameni … ii mai vedeam io pa strada … ii catalogam singur in cap, ca fiind sculeri – matriteri, da imi trecea repede ca aveam io alte ganduri.

Ieri, ba nu, alataieri, o venit etalonu’ … presedintele clubului, la mine acasa sa imi verifice centrala termica (chestia aia ce se face odata la 2 ani)… foarte bun omu’ in ceea ce face (iara, io in toate intalnirile mele cu acestia nu m-am intalnit cu unu care sa nu fie cel mai tare de la el de pe tarla), dar cu un mers leganat pe varfu’ picioarelor, ochii sticlindu’i de fericire ca e ora 18 (nu mai e mult si mere si el acasa) …

Nelamurirea mea:

Care’i motivu’ pentru care avem asa de multi sculeri matriteri in tara?

Buburuza incearca sa ma trezeasca, si eu cu ochii mari, precum mata din shrek, ii spun ca mai stau numa’ cinci minute, ca nu imi e foame, mai bine nu manc, ca oricum ieri o inceput’postu’craciunului, si m’am decis sa nu mai manac nimic dimineata, sa ajunez, si mai dorm cinci minute … cele cinci minute, trec de parca ar fi fost o miime de secunda, si suna din nou alarma telefonului …

Cu ochii inchis, ma iau in spate, si ma car pana la baie, dau de doua ori cu apa pe ochi (pentru spalarea de dimineata aplica tactica matului …) si cu ochii inchisi, tarand picioarele dupa mine, reusesc cu chiu cu vai sa ajung in bucatarie, unde mirosu’ de cafea se complacea singur … decid sa ridic cana, atent pregatita de catre buburuza, si sa fac primu’ pas … sorb cu o placere criminala din cana, ridic privirea, incununata de un zambet dragalas In momentu’in care ma vede buburuza, ma si intreaba:

- Ioi … tu te-ai vazut? … te rog nu iti schimba fizionomia, si uita-te in oglinda …

Io, din baie:

- Aaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!! mi’o iesit un cos! 

Si celalat lucru, care o face sau nu sa se incline (binenteles, ca principalul motiv, daca e sa merg sa nu la o nunta, e apropierea fata de miri, da presupunem ca acest aspect e rezolvat – si anume sunt pretin cu cel putin unu din preafericitii) e muzica … da ma, e muzica, imi place la nebunie, ca pa’ colo’ pa la noi, pa Valea Ariesului, se poarta formatii.

Vin aia cu scule, cu lautarii, si se apuca de cantat (e drept ca la muzica usoara, prea putine formatii se mai baga sa cante, dar la muzica autentica, canta din tati plamanii ma.. super, serios ii chiar fain sa auzi o ciocarlia, sau o pusca si cureaua lata … cantata live, acolea langa tine, cu boxa in timpan, si microfonu’ in fata)

No’ bun, numa’ ca ieri, o venit ceva vedeta locala, plecat din Baia de Aries, de o buna bucata de timp (sincer io’ mi’o amintesc foarte vag …. imi aduc aminte ca am vazut-o pe undeva…daca nu o vedeam acum la nunta asta, daca o vedeam intr-un alt context, cu siguranta nu o asociam ca fiind din Baia… ma rog, ca o stat si ea in Baia) si s’or apucat de cantat (tat in timp ce noi serveam friptura) … ba, nu contesc ca avea doamna o voce de inebunai… nici tatas’o nu era de lasat …numa ca, la o piesa, carcotas cum eram io (ca mi se parea ca ceva nu ii in ordine, buburuza zicea ca fac astia playback, io ii ziceam: cum draq sa pui CD-ul la o nunta, si sa te faci ca canti caca’nti … e inadmisibil!) ma tat uitam la ea in microfon sa vad, dade dade o prind … si din pacte o prind ma… o prind ca desteptaciunea de ea, o facut o dedicatie la icsuleasca din Sartas, ceva fosta amica de pa vremea cand era si aia pa’colo, si in acelasi timp o si cantat … no’ amu’, daca nu are doua limbi, doi omusori si dublu corzilor vocale (habar n’am cate is…apropo cate corzi vocale avem?..2?) atunci cu siguranta o facut’o lata, o pus sa sune CD-ul …si nu e frumos….

sursa foto

No bun, bajetu’ nu contest, bagam numaru de telefon in agenda mobilului, proprietate personala si ne continuam viata de zi cu zi. Odata cu trecerea timpului, in visteria firmei intra si un tico … no amu’, ne trebe un alt mecanic … nu de alta … da ni’l trebe pe cel mai tare pe masinile aste care la cumparare primesti moca o casca de biciclist. Iarasi intrebam si aflam, ca hal mai bun mecanic pe biciclete cu patru roti, supranumite tico, e Marius … Marius mecanicu’ … salvam si numaru’ asta in agenda personala.

Trece ce trece timpu’, si schimbam masina proprietate personala – golan, cu una putin mai mare, o shcoda, buna masina, nu ne planjem, facem cu ea intr-un an 30.000 Km … ca no’, ii noua, ne place, gasim motive de tot soiu sa plecam din Cluj … asa ca, daca tat facem atatia km, suntem nevoiti sa merem cu ea la revizie … ca ii in garantie … asa ca merem … ghici cum il chema pe mecanic! .. Nu te mint … MARIUS! … salvam si numaru’ lu’ asta in agenda personala!

Saptamana trecuta, Zoro, si’o luat o furie galbena … asa ca inainte de a da banii pe ea (ca ii din aia din oser) am dus’o la teste … no’, io’ il intreb pe gog de un mecanic bun (nu de alta da nu vroiam sa il duc la reprezentanta … stiti si voi ca astia au preturi… de reprezentanta) … nu mare mi’o fost mirarea cand am aflat numele mecanicului … Marius … da ma, si pe ala tot Marius il cheama… asa ca il bagam si pe asta in agenda personala!

Oare sa fie predestinat numele de Marius? …