Cat de apropiat esti de parinti?

Zilele astea, m’o cuprins, asa o stare ciudata … ciudata pentru mine, din cauza ca, eu unu, nu sunt foarte apropiat de ai mei … nu vreau sa fiu inteles gresit, nu sunt precum apa si uleiul … nu e ca nu ne putem vedea, din contra ne intelegem super bine, pot sa discut orice cu ei … nu de asta e vorba … dar nu am relatia aia din fetele Gilmor (da ma, ma uit si io la seriale cand apuc!)

Ne sunam, odata, de doua, maxim de trei ori pe saptamana, ne vizitam … cel putin odata pe saptamana (tata vine in Cluj saptamanal, si de obicei Duminica, inainte sa plece acasa la Baia de Aries, trece si pe la mine), dupa cum ziceam, vorbim … dar am o relatie … aaa … inginereasca, daca imi permiteti aceasta comparatie …. nu stiu de ce, dar nu am rabdare sa discut dulcegarii, si/sau sa am discutii fara sens (plm, ca is intr’o pasa in care nu sunt in stare sa traduc “small talk”) cu ei.

Am un prieten, extrem de apropiat, am trecut prin multe impreuna, de la facultate, pana la probleme personale … unu’ din cei mai buni prieteni ai mei, asadar, acesta nu i’a spus la maica’sa nici cand a fost diagnosticat cu cancer … acum e bine (cat se poate spune in acest sens, pentru ca urmatorii cinci ani sunt cruciali … ma rog nu despre asta e vorba) …

Buburuza, in schimb, vorbeste cu maica’sa cel putin odata pe zi … ea, din cate am observat eu, atinge stadiu din serialul sus amintit …

In fine, sa revenim, la oile lu Jiji, si discutia noastra, si anume: cat de apropiat esti de ai tai … cat, din ceea ce se intampla in/cu viata ta impartasesti cu ei?


comments

Dan Ciulea

Antreprenor, blogger, gurmand, pasionat de fotografie si calatorii.
Ma gasiti pe:
Twitter, Instagram, Facebook

You may also like...

9 Responses

  1. Robintel says:

    Ne vedem cât de cât, când mai merg eu pe acasă. Și povestim la telefon o dată, de două ori pe săptămână.

  2. Miruna says:

    Gilmore Girls, serios?! Ce poftă mi-ai făcut, măi dragă….. Era serialul meu în generală 🙂
    Pe mama o ştii aşa puţin, deci poţi intui tipul de relaţie pe care îl avem. Nu chiar GG style, dar pe aproape. Mai ales de când am plecat de acasă, şi mai ales cât timp stau departe de casă, că ne-am cam obişnuit aşa. Momentan.
    PS. Mama e undeva într-un vârf de deal/munte pe lângă Braşov, de aceea nu mai e activă, dar stai liniştit că revine săptamâna viitoare! 😀

  3. simply_M says:

    De vazut ne vedem cam o data pe luna cand merg acasa si atunci zici ca-i sarbatoare in familie. Cu tata vorbesc cam de 2-3 ori pe saptamana dar cu mama zilnic. Si de cele mai multe ori o las sa vorbeasca, n-are rost sa ii spun prin ce trec sau ce probleme am pentru ca e genul de om care se ingrijoreaza si daca ma lovesc la un deget. Are atat de mult bun simt ca in majoritatea timpului asteapta sa o sun eu “sa nu ma deranjeze”. Am incercat sa nu o mai sun zilnic pentru ca am avut o perioada cam aiurea si n-aveam chef sa stau la discutii (cum spuneai, fara sens), dar dupa vreo doua saptamani in care am vorbit la vreo 3 zile, m-am simtit prost.. Nu stiu de ce..

  4. rocsanaB says:

    Eu nu pot sa ma laud cu faptul ca sunt foarte apropiata de ai mei, cu toate ca eu vorbesc de cel putin 2-3 ori pe zi cu mama. Da,pare mult,dar este cu un alt scop,pentru a-i verifica starea,pentru a o sti ca e bine.A suferit un accident cerebral,deci iti dai seama ca toate vestile de la mine necesita o triere foarte stricta si riguroasa,nu am voie sa o tensionez.
    Si pe deasupra,de cand ma stiu,eu nu am putut sa discut despre problemele mele cu nimeni,nu vreau sa intristez,sa impovarez cu ale mele.Insa petrec ore in sir fiind alaturi de altii.
    P.S: de cand m-am trezit ma gandeam sa scriu despre cum vad eu situatia in care ajung sa cer ajutor:))

  5. injineru' says:

    Eu îs mega apropiat de ai mei dar o dată de două ori la lună sau mai rar. Acasă merg la sărbători sau evenimente speciale (gen a venit unchi-miu din ţările calde). Chiar weekend-ul ăsta voi merge:D.
    Din când în când îmi aduc aminte de ei şi mă ia câte un dor, îmi fac ceva procese de conştiinţă că nu le vorbesc destul de des and so on, dar trece şi revin la starea iniţială. Acu o trebuit să-mi aduci tu aminte… simţeam doar că o să mă sensibilizez dacă citesc….

  6. katairobi says:

    de cand cu mutarea mea in cluj de tatal meu m-am apropiat cel mai mult:) vorbim numa lucruri intelepte seri intregi cand merg acasa…cat de mama mea! e o scumpa cum imi trimite pachete acasa, numa sa nu moara de foame odrasla asta mica ce si-o luat lumea in cap sa se mute in Cluj:)

  7. Roxy's blog says:

    recunosc, sunt foarte apropiata de parintii mei :)mai ales… de mama 😛

  8. Daniela says:

    Cu tata nu vorbesc decat doar cand ma intalnesc cu el din greseala pe strada, nu vreau sa fiu nepoliticoasa ca doar el mi-a dat viata. Parinti mei sunt divortati de 2 ani. Cu mama ma inteleg cat de cat mai bine… ma enerveaza cateodata dar imi trece repede (este plecata in strainatate).

  9. Nebunia says:

    Relatia cu familia e over rated, parerea mea 🙂 nu zic acum ca nu trebuie sa ii mai vezi din cand in cand, insa nici toata ziulica sa stai bot in bot…

Leave a Reply