BAC, examen scris la limba straina: Matematica!

Era in ’99, pe vremea cand inca se copia la BAC si plozii isi luau exemenele pe drept, copiind unii de la altii, cu ajutorul profesorilor… Cateodata. Probelema mare era cand tu erai ala de la care se copia.

Presiune mare pe capul meu, tata era maistru la atelierul scoala si membru in comisia de disciplina (stiu sigur, ca m-am intalnit de cateva ori cu el la comisie), mama profesoara de matematica, sora ei, adica matusa mea, la fel, profesoara de matematica (da, toti profesori in acelasi liceu cu mine) si colac peste pupaza, colegul de banca, un artist minunat, Habibi (faceti click pe link sa vedeti ce minunatii picteaza) mi-a spus inca de pe clasa a IX-a, de cand ne-a pus minunatat noastra diriginta, profa de fizica, impreuna in ultima banca de la usa:

– Ciulea, vezi ce faci, da sa ma treci liceu, ca io nu invat integrale si din alea!

Pana acum am reusit sa ma tin de cuvant, ne-am trecut, pe amndoi, acum urma examenul de final, ala care arata daca am invatat suficient de bine, pentru amandoi, in astia patru ani, sau nu!

Noaptea de dinaintea examenului am dormit-o destul de bine, dimineata ma trezesc increzator, plin de speranta si cu o gandire pozitiva, asa de pozitiva ca si soarele o iesit pe cer.

Ajung la scoala, colegii erau acolo deja, incercau sa-si ascunda emotiile, pe coridor vad o profesoara din Lupsa, un sat vecin, care statea de vorba cu un calugar, se apropie de mine, cu calugarul coada dupa ea si imi spune, pe un ton soptit:

– Dane, e e calugarul Mihai, o sa dea examenul la matematica cu tine in clasa, m-am interesat si am inteles ca tu esti cel mai bun, sa ii arati si lui, sa-si ia BAC-ul, sper ca nu esti din ala care nu arati la altii!

Deja presiunea era si mai mare pe mine, trebuia sa am grija de omul Domnului, nu doar omenirea isi pusese speranta in mine, dar, din cate vad, si Divinitatea se baza pe mine!

Incepe examenul, ma relaxez si incep sa rezolv subiectelel, pe ciorne prima data, ca sa pot sa dau mai departe. Inprimele 15 minute aveam rezolvat mai bine de jumate din subiecte… Pe ciorne, ciorne care erau imprastiate prin sala. In mai putin de 40 de minute de la inceperea examenului, calugarul se ridica, se uita la mine si zambind imi zice: Doamne ajuna! Am scris de 5, plec, am sa ma rog pentru tine. Si imi lasa o iconita pe banca, chiar inainte de a-si preda lucrarea.

Se termina examenul, ies multumit de mine din sala, chiar extrem de multumit! Rezolvasem toate subiectele, deja ma inaltasem cu 5 cm.

Vin rezultatele, ma imbulzesc cu restul colegilor si vad ca la matematica am luat cea mai mica nota, a mea, de la BAC. Pai cum e posibil sa iau doar 8,50 la mate? Ma intreb iritat in minte-mi! Colegul de banca, pictorul, vine la mine si imi da mana prieteneste: Bine Ciuleo! M-ai trecut. Popa o picat!

La contestatie am aflat ca 2×3 nu fac 5!


comments

Dan Ciulea

Antreprenor, blogger, gurmand, pasionat de fotografie si calatorii. Ma gasiti pe: Twitter, Instagram, Facebook

You may also like...

1 Response

  1. Samarghitan-Sirbu says:

    Avand in vedere ca nu ne sta in putere sa cunoastem “planul divin” in ceea ce ne priveste, pot spune ca am trait o experienta aproape identica, diferenta a fost ca examenul era la istorie iar ceilalti au copita absolut tot de la mine, iar eu am luat nota cea mai mica dintre toti. Mai tarziu am inteles, dupa 15 ani, la intalnirea cu colegii, ca nici unul dintre ei nu a urmat istoria si sunt bine merci, iar eu am facut nu numai o meserie ci si o pasiune pentru asta dar deasemenea sunt foarte bine. Examenele de acest fel sunt si subiective si incorecte. Cu mintea de acum pot spune ca aceste “praguri” in cursul firesc al procesului de invatare sunt foarte prost gandite si te determina ca si tanar sa gasesti mai degraba o “solutie” decat sa te spetesti muncind.Cu toate astea pe mine m-au ajutat aceste experiente si cred ca si pe tine, altfel nu ar fi fost atat de vie amintirea ta.
    Multumesc pentru aceasta poveste. Acum pe langa faptul ca este vineri si-mi incolteste libertatea sfarsitului de saptamana in suflet, mi-am amintit si o perioada de aur a vietii mele.
    Multumesc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *