Povestea are loc in spatiul temporal 2009, zona de incadrare fiind Europa, Romania, Cluj Napoca, Cartierul Zorilor, 2008 fiind un an economic foarte bun aveam ceva bani la ciorap), am decis sa ne petrecem concediul impreuna cu inca cativa prieteni (si ei sot/\sotie), nu mai departe de Croatia … Medulin (la 10 km de vestita localitate!) toate bune si frumoase, ne pregatim de plecare, buburuza face bagajul, ea septe geamantane, eu o plasuta, in care pe langa chiloti am pus si o tabla de slanina – nu ma pot risca la mancare!

La ora 19, e setata agenda sa plecam spre tariile mai calde, ca niciodata, la ora 18, bagajele erau facute, cafeaua introdusa cu grija de rigoare in termos, buburuza imbracata (nu stiu care e faza, dar la femei dureaza extrem de mult imbracatul) cu hainele de drum (binenteles ca s-a schimbat de cinspemii de ori, pana sa ramana la primul set imbracat), machiata, accesorile aplicate cu grija la urechi, maini, coate … totul era in regula… ceva nesperat, si totodata destul de rar intalnit, NU COMENTEZ NIMIC! totul era in grafic, prin urmare, convocam consiliul de familie: colonel buburuza si eu cadet, pentru a lua o decizie foarte importanta: ce facem pana la ora 19? In urma sedintei, prin vot democratic, unanim (ea a propus, in urma unei sugestii facute de mine) am ajuns la concluzia ca ar fi mai bine sa ne ducem bagajele in masina, si sa fumam o tigara in parcare … ca sa nu ne mai facem noi fum in casa … ca plecam si nu mai aveam timp de aerisit … dupa care sa ne urnim la prietenii nostrii, sa ii luam, dar nu inainte de a le imputii lor casa cu fum (am hotarat sa bem cafeaua la ei in casa)!

OK, rezolvam problema bagajelor, si ne asezam in parcare, cu sezutul pe trotuar, pentru a ne savura tigara in liniste … cand … din blocul vecin, se aude o voce de femeie – dupa estimarile mele, femeia avea undeva pe la 45-50 de ani, nu ma intrebati de unde am scos varsta asta … am eu asa un al 9-lea (da am scris corect al noulea simt…uni dintre voi nu au numai cinci … asta e!) simt, care imi spune ca varsta are un om, in functie de tonalitate (mentionez ca toata aceasta distractie are loc in luna August … foarte placut afara):

- Aurica nu te mai suporta!

…

- Aurica nu te mai suporta! Nu te suporta Aurica! Nici sora lu Aurica nu te mai suporta! Tu nu intelegi ca Aurica nu te mai suporta?!! Nu te suporta aurica! Nici neamurile tale nu te suporta!

….

- Aurica nu te mai suporta! Nu te suporta Aurica!

O singura voce se auzea (cu toate ca geamurile erau larg deschise), noi am presupus ca e vorba de o femeie care isi certa soacra … nu stiu cine era Aurica, dar aceasta discutie (sau monolog) a continuat si dupa ce noi am decis sa ne urcam in masina si sa plecam cu zambetul pe buze … oricum, tot concediul am avut un tic verbal: Aurica nu te mai suporta! Nu te suporta Aurica!