Cand eram mic, povestile celor mari erau clar legate de armata … ca ce mo’ fufu caporalu’ sau plutonieru‘ sau plm mai stie ce liniuta in plus fata de a povestitorului, da’ niciodata hala care se apuca de strans si lunjit corziile vocale, ajutat de gesticulatia mainilor si a picioarelor, impreuna cu schimonosirea fetei, dupa cum spuneam niciodata acele futaiuri nu ramaneau datoare …. tatdeauna, susnumitu’ intorcea favoru’ cel putin inzecit …
In fine, ce e trist, e ca acum nu mai auzi povesti din armata … da recunosc, ca nici io nu amvrut sa fac armata … am facut tat posibilu’ sa nu ma duc … inclusiv am dat la un master pe care nu l-am onorat cu prezenta … ca pana la urma scoala m’o scapat de acesta activitate … da‘ dupa cum spun ca cam tati cei care au facut-o (pa ea armata … ca de ea vorbim aici):
E o experienta odioasa, dar o amintire placuta!
In fine, ideea de baza e ca orice amintire legata de armata, e intotdeauna spusa cu tente umoristice … vorbesc de amintire, nu de stirile de la ora cinci cand ni se spune ca icsulescu a impuscap pe igreculescu. Daca o sa ti se relateze intamplarea respectiva (aiai cu impuscatu’ de catre unu ‘care o fo prezent acolo’, cu siguranta o sa o spuna intr-o maniera umoristica) …
Voi aveti ceva povestioara amuzanta, auzita, traita, in legatura cu armata?
O sa va spun si eu una scurta (ca asa e frumos, nu poti sa ceri, fara sa dai)
– Domn’ caporala permiteti sa raportez?
– Zi ma!
– Va rog sa imi permiteti sa’mi spal tricou’
– Soldat … ai energie! Ia baga tu 15 ture de platou si 50 de flotari!
Si una si mai scurta:
– Domn’ caporala permiteti sa raportez?
– Nu!
avand in vedere mesereaua lu domnu tata din dotare, am avut parte de armata si fara sa fiu incorporat. si dupe facultate, avand in vedere ca ieram om alu muncii am facut tot ce se putea intru a scapa.
deci povesti cu soldati am auzit multe. Si foarte putine is de genul “voma veche” cu sinucigasi si idioti.
din fericire cei de la armata mi-au vazut doar cocoselul 😉
eu am trecut la mustata pe linga armata. fusesem repartizat numai ca mai trebuia un act. fug acasa sa il iau, cind ma intorc locurile la unitatea respectiva se epuizasera. era in perioada in care nu prea erau bani sa ii ia pe oameni in armata si erau locuri putine. si asa uite cum nici macar soldat nu sunt! 🙂
eu ma bucur ca nu fac armata , tin sa precizez ca nu sunt un palid dinala :))
Am eu unele povesti despre armata, dar nu sunt nici scurte si nici amuzante, asa ca ma abtin. Bine ca nu mai e obligatorie.
ce viata a fost pentru cei care au facuto uite aici un sit pe care l-am gasit pare interesant http://camaradul.net
Ma uit pe net si vad numai povesti basite spuse de … TR isti!
Păi nu te mai uita… Nu am înțeles, ce ai cu TIR-iștii?